vineri, 11 septembrie 2009

UN VIS


de Victoria Ungureanu



Privesc la cer,
N-am ochelari.
Iar realitatea piere,
Doresc s-ating,
Un infinit...
Un leac al unei veci
Durere.
Privesc in urma,
Nu gasesc,
Decit stele Ce-au cazut.
Acum sclipesc ai lor copii,
Si ele tinere au fost!
Privesc in jos,
Numai regret.
Pling ochii dupa ce-a fost ...
Ieri.
Dar multumita sunt si eu,
Ca vad un rasarit.
Ca zi de zi in gindul meu,
Se mai naste UN VIS!



-2008-

Niciun comentariu: