joi, 29 octombrie 2009

Furtuni in cale, mii de ganduri ce vor distruge obstacolul ce il am azi pe drumul desert, ce va fi umplut cu sunetul din sufletul meu. Multi ma cunosc, multi vor vrea sa ma mai cunoasca si bratele mele vor fi mereu deschise spre oameni sau animale ce stiu sa iubesaca, oameni sau animale, pentru ca adesea suntem la fel. Si n-am urat niciodata frumosul, caci doar el ma mai tine pe pamant. Credinta in lucrurile ce urmeaza sa le cunosc, sa le creez, sa le visez... sa le realizez. Am incepput sa realizez ca pe unde ploua roadele sunt mai mari, asa si ploaile din ochii mei vor hrani mereu dorinta mea de a invinge. Nu caut sa-i inving pe altii, incerc intai de toate sa-mi inving teama mea de a da nastere lucrurilor ce nu au mai fost nascute, cresterea pruncilor ce vor sa fie iubiti de o mama ce sa indragostit de arta, ce traieste intr-o lume ce nimeni nu o va cunoaste vreodata. Nu uit ca in oglinda, adesea am vazut ceata ce-a vrut sa ma cumpere, nu pentru bani pentru suferinta altora. Nu uit ca cerul mi-a ingaduit testamentul ce cu siguranta il voi urma cu demnitate. Am stiu ca-i iubesc pe cei din jur, dar nu li-o spuneam prin cuvinte si nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa fiu iubita si de cei mai singuratici oameni, oameni ce abia au inceput sa ma cunoasca. Nu m-am gandit ca sfatul cel mai sincer si cel mai de valoare vine de la omul ce a simtit lovitura dura a sortii, ce la dus spre calea succesului si binecuvantarii lui Dumnezeu.

Niciun comentariu: