joi, 10 decembrie 2009

Început şi sfârşit (I)




Nimeni nu ştie, mulţi nu cred, dar ceea ce se presupune te înspăimântă!
Vrei să supravieţuieşti, dar mult mai mult să nu supravieţuieşti doar tu, pentru că singurătatea oricum te-ar vinde morţii sau casei de nebuni.
Timpul aleargă, dar nu o dată cu gândurile şi dorinţele noastre, ci împotriva acestora. E ca un război care are mereu victime şi se bucură de încrederea acestora.
Somnul adânc intervine atunci când realitatea încearcă să distrugă cea mai mică dorinţă de a supravieţui în faţa unei turme de fiare sau în faţa unui nou început. Nu urcăm pe cele mai înalte culmi, greşelile ne trag la pământ. Ne scufundăm în subsolurile întunecate unde ne aşteaptă cu braţele deschise "Prietenul". Toţi suntem nişte copii naivi, plini de vise, care işi îndeplinesc dorinţele doar noaptea...
Personal nu mi-am uitat poveştile şi nici a celora ce au binevoit să mi le destăinuie...sunt ca nişte oaspeţi, vin des pe la mine pentru că îi hrănesc bine. Îmi place să-i ascult deoarece astfel universul meu cunoaşte experienţa, învaţă din greşelile altora şi tinde să le dee un sfat chiar dacă nu a trăit niciodată un astfel de sentiment, acesta este prietenul. Dar nu e exclus faptul că sunt prieteni diferiţi şi fiecare din noi face greşeli, una din ele fiind ca toţi vrem să fim ascultaaţi, adesea consolaţi, dar cand ajungem să ascultăm ne pare că asistăm la un film ce urmează să fie regizat, nimic mai mult. Suntem buni actori, ne implicăm atunci când merge vorba de faimă, pentru că gustul acesteia este mai dulce decât orice prieten!

Un comentariu:

sergiu bejenari spunea...

cred ca mai toti oamenii si-ar dori faima dar asta asa parca e trecator :(