sâmbătă, 5 decembrie 2009

Ridic dealuri şi cobor o vale, izvorul seacă ... inima acum e uitată de oamenii ce i-am iubit cândva..

Sunt drumuri pe care încă nu am mers, sunt momente pe care încă am să le trăiesc, sunt oameni pe care trebuie să-i cunosc....sunt omul pe care nimeni nu la iubit. Ştiu doar pe cineva care simt e în inima mea. Mereu l-am întrebat şi mi-a dat răspuns, l-am rugat, m-a crezut şi am realizat multe doar gândindu-mă la el...Oamenii sunt ca stelele ce cad şi lumina lor se pierde prin întunericul care încă nimeni nu la descoprit, dar frica persistă... îşi face cuib încă de la începutul existenţei noastre... Oferă doar suferinţe gratis, chiar dacă nu ceri. De sărbatori acesta e cadoul omului şi nu ştii cine te iubeşte atât de mult. Rămâne doar să mulţumeşti pentru ceea ce ai reuşit să simţi...să cunoşti...SĂ IUBEŞTI!!!

Un comentariu:

sergiu bejenari spunea...

as zice si wow - si un pic confuz

" sunt omul pe care nimeni nu la iubit " - nu stiu daca ma intelegi, dar eu zic ca Dumnezeu ma iubeste si ii iubeste pe toti.

cit despre cine te iubeste cel mai mult - zic sa te apreciezi pe tine ce-l mai mult, sa crezi in forte si in ceea ce faci - cit despre frica - e doar o directie care ne arata unde trebuie sa mergem ( anume ceea ce ne temem )