miercuri, 23 iunie 2010

Când pleacă trupele ruseşti din Transnistria, azi, mâine sau niciodată?


Publicaţia rusă Nezavisimaia Gazeta, scrie despre propunerea Germaniei, care cere Rusiei evacuarea armatei a 14-a de pe teritoriul transnistrean, în schimbul promovării ideii de securitate europeană, iniţiată chiar de Dmitrii Medvedev. Aceeaşi publicatie scrie că numai în cazul în care Rusia va îndeplini condiţiile Berlinului, Europa va discuta cu Moscova problema securităţii europene, în cadrul Comitetului Rusia-Uniunea Europeană.

Alexander Rahr, politolog german, directorul Programului Rusia-Eurasia din cadrul Consiliului german pe probleme de politică externă, consideră că Memorandumul semnat la 5 iunie de către Medvedev şi Merkel constituie răspunsul Europei la iniţiativa preşedintelui rus de a semna Acordul pentru Securitate Europeană. Politologul german vine cu un îndem şi cu o soluţie cu privire la problema transnistreană : "Haideţi să soluţionăm problema cu retragerea trupelor ruse din Transnistria, din cauza căreia nu funcţionează Tratatul privind limitarea forţelor convenţionale în Europa şi nu există încredere în regiunea Mării Negre, iar apoi ne vom înţelege asupra arhitecturii comune de securitate”.

Directoarea Fondului German Marshall din Bucureşti, Alina Inayeh crede că în cazul în care trupele armate vor fi evacuate, Comitetul Rusia-UE are un viitor promiţător, chiar ar putea ajunge să înlocuiască cu timpul, Consiliul NATO-Rusia: "Îndeplinirea cerinţelor, înaintate de Berlin ar demonstra cât de serioase sunt intenţiile Rusiei în a colabora eficient cu Uniunea Euroopeană", crede Alina Inayen.

Altfel, însă înţeleg autorităţile transnistrene Memorandumul semnat între Rusia şi Germania. Aceştia îl percep ca un pas spre apropierea Rusiei faţă de comunitatea europeana, iar Vladimir Yastrebciak, ministru de externe al regimului de la Tiraspol, anterior a solicitat suplinirea trupelor ruse în regiune.

Luând în consideraţie discuţiile din ultima vreme dintre UE şi Rusia cu privire la problema transnistreană, şi nu doar, o altă publicaţie The New York Times, a publicat un material semnat de Radoslaw Sikorski, ministrul de externe al Poloniei. Acesta se întreabă ce direcţie va lua politica UE faţă de Rusia. Radoslaw Sikorski declară că Politica Uniunii Europene faţă de Rusia esta una haotică, unele state fiind prizoniere ale politicii altor state. Acum e timpul când guvernele realizează că interesele pe termen mediu şi lung sunt mai bine servite de consistenţa faptelor decât de bilateralism, consider ministrul Sikorski.

Ministrul de externe al Poloniei explică faptul de ce Rusia şi Uniunea Europeană ar trebui să fie în nişte relaţii bune, aducând ca exemplu oportunităţile economice comune: „Ne leagă şi oportunităţi economice comune. Uniunea Europeană este cel mai important investitor în Rusia, acoperind 80 la sută din investiţii străine din această ţară, iar Rusia, la rândul ei, este al treilea partener de comerţ al Uniunii Europene. Nu mai spun deja că Rusia rămâne un actor geopolitic important, implicarea constructivă a căruia este necesară pentru a soluţiona probleme de genul pirateriei maritime, proliferării nucleare sau conflictul din Afganistan. Şi nu în ultimul rând Rusia este furnizorul principal de resurse energetice pentru statele europene.”

Pentru că UE să reuşească să îmbunătăţească relaţia sa cu Rusia, Radoslaw Sikorski propune trei reguli de bază: “În primul rând trebuie elaborată o platoformă comună de cooperare cu Rusia, de pe care toate statele-membre să adere la aceeaşi listă de interese a Uniunii Europene. Pentru a realiza acest lucru Comisia Europeană trebuie să negocieze un nou Tratat de Parteneriat şi Cooperare cu Rusia. În al doilea rând, relaţia cu Rusia nu trebuie să evolueze cu preţul altor parteneri. Orientarea spre Moscova nu trebuie să se facă cu preţul Ucrainei sau Republicii Moldova. Ţările din lumea a treia nu sunt „sfere privelegiate de interese ale nimănui”. Uniunea Europeană trebuie să-şi respecte valorile şi să elaboreze norme de conduită internaţională. Şi în sfârşit, UE trebuie să transmită un mesaj clar Rusiei în care să spună exact ce doreşte şi care vor regulile pe care se va baza colaborarea cu partea rusă. Dacă se va omite acest lucru, să nu ne mirăm apoi de consecinţe.”

Oare efortul trebuie să vină doar din partea Uniunii Europene? De fapt trupele ruseşti vor pleca de pe teritoriul transnistrean doar atunci când autorităţile transnistrene singure îşi vor dori sau dacâ Rusia nu va mai crede necesar menţinerea trupelor ruseşti pe acelaşi teritoriu, chiar dacă autorităţile de la Chişinău îşi doresc mult, considerând că aceasta este una dintre măsurile-cheie pentru rezolvarea conflictului cu separatiştii conduşi de Igor Smirnov. Problema transnistreană rămâne a fi una nu doar a Republicii Moldova, ci şi a României şi întregii Europe, mai ales de când România de devenit membru UE, iar RM se califică ca vecin direct cu Uniunea Europeană. Dacă este în putinţa Uniunii Europene de a rezolva această problem, acest conflict, mai rămâne de văzut, ce ţine de Rusia, azi poate ştie ce vrea. Mâine însă poate să nege ceea ce a vrut ieri.

De menţionat, tot aici că preşedinteşe Consiliului Federaţiei al Adunării Federale a Rusiei, Serghei Mironov, consider că şi Rusia ar putea fi de acord de a înlocui armata rusă din regiunea Transnistreană cu un centru european pentru pregătirea forţelor pacificatoare sau salvatorilor pentru statele CSI, sub egida Statelor Unite ale Americii şi Federaţiei Ruse.

Amintim că în prezent, pe teritoriul transnistrean se află circa 1500 de militari din fosta Armată a 14-a a URSS. Ideea instituirii Comitetului Rusia - UE a fost lansată la Meseberg la 5 iunie, cu ocazia unei întâlniri bilaterale între liderul de la Kremlin, Dmitrii Medvedev şi cancelarul german Angela Merkel. La aceiaşi întâlnire, cei doi lideri au semnat un Memorandum în acest sens şi au convenit că noul organ se va ocupa şi de problema transnistreană.

 



Niciun comentariu: