duminică, 24 octombrie 2010

Copilărie

Nu-mi aduc aminte totul,
Dar nici totul n-am uitat
Când eram fetiţă mică
Şi cântam prin cireşari.

Nu eram frumoasă tare,
Nici acum nu par a fi
Dar eram fetiţă blândă
Ca pisica după  prânz.

Îmi plăcea să stau acasă
Să visez  căluţi şi zmei,
Îmi plăcea să joc într-una
Teatrul vieţii în poveşti.

Prea tăcută şi timidă,
Îmi spuneau că sunt mereu,
Toţi erau de fier şi surzi
N-auzeau melodia cântecului meu.

Nici acum nu pot să uit
Şotiile de ieri...
Ah, cum? au trecut ca o ploaie cu furtuni
Nu mă las nici dojenită, nici bocită
De tine copil  plinde gânduri naive!

Nu-mi aduc aminte totul
Dar nici totul n-am uitat,
Am crescut fetiţă mare
Şi vă ciripesc cu drag...

Sursa poza: aici

Un comentariu:

Maria Bobrov spunea...

totul va fi bine...viata abia acum incepe...in curind toti iti vor auzi glasul./..:P