sâmbătă, 2 octombrie 2010

Fata singuratică

Într-un sat departe,
Stă o fată-n durerată
Nimeni nu o ştie aşa
Zâmbet se reflectă în oglinda sa...

Merge, aleargă orice ar face
Nimeni nu  o ia în seamnă,
Nu se plânge că e  singuratică,
Ci se miră de lumea prea sălbatică...

Se uită-n jur şi îşi critică amicii,
Nu e ea floare mirositoare
Se uită rar în oglindă
A uită de a ei frumuseţe...

Trăieşte o fată singuratică,
Într-un sat departe.
Nimeni nu o vede,
Nimeni nu o înţelege
Cine o să ştie ce fel de poamă este?

2 comentarii:

leolik spunea...

Vreo doua luni in urma, un prieten mi-a recomandat ca atunci cind dau de greu la rima sa-mi insir deodata gindurile ca text iar apoi s-a le conbin astfel incit pina vor rima. Poti incerca si tu acest procedeu. Succese :)

p.s. Poeziile Simplului Pamintean, pe nume Lilian

viky spunea...

Ok, multumesc mult :-p