sâmbătă, 30 octombrie 2010

Înstrăinată...

Confuză merg pe drumul ce nu-i dau nume,
Şi gânduri grele mă frământă.
Plouă cu petale de trandafir,
Ninge cu amintirile unei iubiri de mâine...

Înstrăinată am fost ieri,
Voi fi şi mâine,
De omul ce nu-l cunosc.

Se scurge izvorul singurătăţii
Şi-n piept bate o piatră chinuită
Şi-n suflet stă o dorinţă ruginită
Nu vreau  să-mi vând totul unui fugar

Înstrăinată voi fi mâine,
Voi fi şi mai poimâine,
De omul ce vreau să-l urăsc.

Îmblânzită şi cucerită aş încerca să fiu,
Dar nu ştiu să cedez în faţa unei minciuni.
Cum poţi să iubeşti un necunoscut?
Cum poţi să plângi după un neghiob?

Înstrăinată sunt acum,
Şi nu mai aştept nici un răspuns,
Nu mai vreau să-mi cânţi poveştile
Pe care nici tu nu le-ai trăit.

Numele meu nu e scris pe pereţi, sufletul meu nu e desert de gustat. Înima mea nu e de fier ...sunt eu aşa urâtă şi frumoasă, aşa cum nu mă ştiţi nici voi...

Niciun comentariu: