luni, 1 noiembrie 2010

16 ianuarie 2008

Inima mi-e frântă,
Sufletul mi-e rănit,
Nu ştiu în astă viaţă
Cât voi mai trăi.

Nu ştiu ce m-aşteaptă,
Peste ce-oi mai trece.
Nu ştiu fericirea,
Cât o să aştepte.

Inima mi-e frântă,
Sufletul mi-e rănit,
Am iubit şi eu
Un câine părăsit....

Oare-s gânduri mute?
Ce sunt pentru ele?
O cutie plină,
De multă duioşie?

Sentimente dure,
Îmi bateau  la uşă,
Aveau un zâmbetul dulce
N-am ştiut că vor să muşte.

M-au muşcat cu furie,
Vor să mă distrugă.
Nu mă las zdrobită
De aşa ticăloşie!

Niciun comentariu: