duminică, 7 noiembrie 2010

Dialoguri (II)

(Ea)- De ce-mi ignori privirea, om necunoscut?
De ce mă laşi să cred că eşti,
O muză, nimic mai mult.

(El)-N-aş vrea să-ţi spun femei, ţie acum
Ce sunt şi de ce nu te privesc,
Dar ştiu că mă pierd prin labirint,
Mă pierd, când de departe te privesc.
Enigma muritoare eşti!

(Ea)-De ce-mi numeri mişcările?
Şi-mi spui că o poţi avea pe alta
În faţa ta,
Om cu gânduri cutremurătoare!

(El)-Îţi număr doar mişcările,
Dar aş vrea să-ţi număr răsuflările.
Vreau să-ţi aud orice bătaie de inimă,
Femeie,
Femei ce vreu să o am lângă mine!

(Ea)-Îmi spui mereu ce vrei,
Vrei să mă cumperi cu vorbe
De bună şi la revedere.
Nu!
Nu, mă las cucerită de tine,
Om cuceritor, ce umblă prin suflete străine.

(El)-Nu-s umbră,
Nu-s un hoinar ce fură inimi.
Sunt, femeie, barbatul cel căutai!
Aduţi aminte!

(Ea)-Ce-ţi pasă ţie bărbat, cu gânduri barbare,
Ce bărbat caut, prin mulţimea de oameni,
Ei ştiu doar pe ei să se iubescă.
Ce-ţi pasă ţie, om sălbatic,
Îndrăgostit de femei, ce nu-s ca mine
Şi nu vor fi vreodata!

(El)-De ce? De ce femeie?
Nu te laşi cucerită de mine?
Doar o noapte plină de atingeri şi cântece de noapte bună,
Te fac să crezi că sunt cel ce îl căutai?

(Ea)- Nu mai vreu nici nopţi, nici cântece,
Ştiu că oricine îmi poate deveni fantomă,
Oricine poate să-mi fie o umbră.
Vreau...
Vreau să am curajul,
De-al alege pe cel cu care îmi va fi cel mai bine!
Nimeni nu mă poate ajuta.
Nici chiar tu, barbat
Cu experienţa şi cu tot ce ai!

(El)-De ce m-alungi femei?
Tu ştii ce vrei şi ce ai?
Eroii tăi fug de a ta frumusete!
De ce, femeie?
Nu mă laşi să te iubesc?!

(Ea)- Când ai să-mi înţelegi dorinţa,
Când ai să-mi ştii durerea,
Ce sta prin buzunare.
Când ai să vrei să fiu a ta femeie,
Şi nu o victimă oarecare.
Atunci să-mi cânţi la poartă serenade!

Niciun comentariu: