luni, 1 noiembrie 2010

Îmi dictează....Dumnezeu!

OCTOMBRIE 2008

Gândurile vin ca valurile,
Ideile curg şiroaie,
Însă eu nu reuşesc să le-nşir pe această foaie.
E greu să înţelegi ,
Ce nu ai simţit măcar o zi.
E greu să crezi,
În cel ce te-a minţit chiar ieri.
Şi nu ştiu, merită să aştept,
Nu ştiu dăcă voi găsi unul mai bun ca el...
Şi scriu şi eu ce-mi vine-n minte,
Nu-s poetă,
Sunt o fată simplă.
Nu caut idealuri,
Caut o mâingâiere.
Caut....
Ceea de ce am fost lipsită multă vreme.
Caut dragostea...
Nu văd pe nimeni,
E ceaţă desnă,
Cum să ard dorinţele mele?
Oare merită să sper?
Sper, sper, sper ...
Să fiu răsplătită măcar niţel.
Şi merg pe drum la deal,
Pe drumul suferinţei.
Pe strada mea găsesc,
Doar lacrimi şi doar vise.
Sunt singură pe astă lume,
Şi scriu...parcă ce simt eu,
Dar totodată,
Parcă îmi dictează Dumnezeu!

Un comentariu:

Anonim spunea...

Poate altcineva iti dicteaza...