marți, 21 decembrie 2010

Acta non verba!

Nihil novi sub sole. Cam asta e realitatea politică din Republica Moldova. Urmărindu-i ca o fiară, ce-şi caută victimele, am descoperit că actorii politici sunt plătiţi bine, îşi joacă rolurile bine în telenovela politică, investesc mult în filmul politic, chiar dacă se spune că industria filmului de la noi nu este dezvoltată, dar nu joacă sincer; nu joacă cu suflet, aşa cum ar face-o orice actor îndrăgostit de profesia sa. Mai nou este că aceştia se vor înţeleşi, se vor apreciaţi, se vor susţinuţi, dar continuă să se ascundă după fusta Matroanei. Ce fel de actori, dacă aceştia nici în faţa camerelor nu vor să-şi spună visurile de ieri şi mâine? Ce fel de actori, dacă nu spun în faţa publicului interesat, cum va fi telenovela de azi şi cea de mâine? Cine de cine se va îndrăgosti? Cine cu cine se va cupla? Cine şi ce va moşteni sau ce-şi va cumpăra? Quo vadis, politică chinuită de ploi cu crize şi ninsori cu dezamăgiri?


Discursurile fie a democraţilor, fie a comuniştilor au devenit seci, mai ales după alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie. Acele întâlniri pe ici secrete, pe colo publice, nu au făcut decât să dezamăgească electoratul şi să-i supere pe politicieni, dar tempus vulnera sanat. Politica şi politicienii au început să plictisească, să obosească societatea; negocierile nu-i mulţumesc nici pe democraţi şi nici pe comunişti. Nu ştim cât va mai dura acest joc, chiar dacă ştim că a mai rămas puţin până la prima şedinţa a legislativului. Mă îndoiesc că în legislativ va domni liniştea, de facto, certurile vor continua in infinitum. Asta nu prezic astrele, ci faptul cum se comportă, viziunile şi acuzaţiile “păpuşilor” politice. Ne dau de înţeles încă un lucru, criză politică poate va fi diminuată, însă certurile şi contrazicerile dintre partidele politice – niciodată.



Partidul Democrat a devenit unul dintre cele mai „solicitate” partide. Solicitat de comunişti, solicitat de democraţi, solicitat de jurnalişti. PD se comportă ca o fată frumoasă şi nemăritată, care îşi caută cel mai bogat mire. Nu în zadar se spune lupus pilum mutat, non mentem. Cel mai supărător este faptul că M.Lupu şi toţi membrii PD-ului au „cântat” pe scenele republicii în perioada electorală că vrem să scăpăm de comunişti, nu mai vrem o guvernare comunistă, dar până la urmă, au ajuns tot cu ei la masa de tratative. Chiar dacă s-au jignit unii pe alţii ca doi copii mofturoşi, au servit câte o cupă de şampanie şi ne-au făcut să ne îndoim de continuitatea Alianţei pentru Integrare Europeană. Nolens, volens trebuie să le răbdăm capriciile şi să aşteptăm…

Comuniştii continuă să acuze democraţii şi CEC-ul de rezultatele alegerilor din 28 noiembrie, declarând că au fost înregistrate nereguli. Mai nou, sunt supăraţi şi pe rezultatele renumărării voturilor din 15 decembrie, pentru care au fost cheltuiţi 13 milioane lei, doar pentru a îndeplini moftul comuniştilor. Moftul a fost îndeplinit, banii au fost cheltuiţi, însă mandatele au rămas neschimbate, deci aceeaşi instabilitate; aceeaşi licitaţie de voturi; aceleaşi negocieri cu care vom păşi şi în noul an. Ce are de făcut CEC-ul? Ce au de făcut democraţii şi cetăţenii anti-comunişti, dacă PCRM-ul vrea via sacra în Parlament, vrea din nou la guvernare.

Examenul prin care au trecut anul acesta partidele politice şi politicienii, precum şi întregul electorat moldovenesc, le-a mai spălat măştile frumoase unora. Poţi spune sau crede altceva? Majoritatea din ei sunt nişte clowni zâmbitori. “Într-adevăr voi nu puteaţi, oamenii de astăzi să purtaţi mască mai bună decât propriul vostru chip! Cine ar fi în stare să vă recunoască?” scria filosoful german Nietzsche. Aici nu vorbesc doar despre comunişti sau democraţi, sau despre un partid aparte. Vorbesc despre toţi, pentru că toţi prin faptele lor „ascunse” trebuiesc demascaţi, trebuiesc urmăriţi. Păi cum să nu te îndoieşti de fiecare în parte, dacă toţi vin în faţa noastră cu poeme bine învăţate, dar fără răspunsurile la întrebările pe care le solicităm. De ce PD se lasă curtat de comunişti? De ce nu ni se spune dacă AIE are şanse să supravieţuiească sau nu? Se pare că lucrurile nu stau tocmai aşa cum ni s-a promis că vor fi. La ce putem să ne mai aşteptăm? La alte anticipate? Alte negocieri şi certuri? Alte cheltuieli de milioane? Cât timp Europa ne va mai oferi granturi pentru a găsi antidotul crizei politice? Mult ne costă această criză!

Poate 2011 va fi annus mirabilis pentru Republica Moldova. Poate îi vom spune adios crizei politice; poate nu vom mai plânge în batista vecinului şi nici nu vom scuipa în zeama fratelui. Politicienii noştri trebuie să fie conştienţi de responsabilitatea pe care o au şi de încrederea cetăţenilor care i-au votat; i-au votat nu doar pentru ca să ne declare că Moldova e pe calea cea bună. Au votat într-un număr considerabil, pentru că nu mai pot tolera circul politic. Tinerii îşi vor părinţii acasă, vor un viitor mai bun. Mamele şi taţii plecaţi, vor să se bucure de o viaţa liniştită şi fără neajunsuri aici, acasă, în Moldova. Bunicile şi buneii vor o pensie din care să poată exista. Acta non verba!

Niciun comentariu: