vineri, 3 decembrie 2010

Pustiu









de Victoria Ungureanu


Şi plouă iar,
Şi-mi spală geamul în zadar,
Căci nu-l mai admir cum îl admiram
S-au spălat toate amintirile ce erau.
Acum sunt plecată,
Sunt plecată-n pustiu
Singură şi cu un străin
E mut şi el ca mine
Şi doar vântul ne mai mângâie...
Nu ştim ce ne doare,
Nu ştim de ce-am plecat
Ştim doar că străinul e ceea ce am căutat.
Nu ne pierdem,
Nu ne certăm
Nu ne mai plângem pe ceea ce a fost ieri...
Pustiul ne e casa în care liberi suntem


Niciun comentariu: