vineri, 3 decembrie 2010

Se aud ...

Plâng copacii unui neam,
După sufletele ce vor cânta pe veci.
Plâng oameni mult prea trişti,
După eroii ce au plecat printre sfinţi.
Acum, doar repetăm refrene-n gând
Acum, le-aducem flori la mormânt.

Lăcrimează în continuu
Şi duşmanul obosit,
Nu mai are pe cine să îndure,
Nu mai are-n cine cu pietre să arunce...

Plânge cu lacrimi pline de dor,
Mama şi limba unui neam,
Iar glasurile se aud....
Dar dorul lor, voci ai neamului moldav
Ei au cântat libertatea Prutului ce ne-a unit,
Dar nu ne va desparte nici sârmele ghimpate
Nici duşmanul viclean a acesti pămân...

Niciun comentariu: