joi, 27 ianuarie 2011

Ceva în sufletu-mi pustiu


de Victoria Ungureanu

Ceva în sufletu-mi pustiu
Se naşte, mă distruge
Se uită cu ochi dulci
Nu vrea să mă sărute

Ceva în sufletu-mi pustiu
Arde, fierbe, plouă
Nu pot să-i refuz
Căci altfel piere

Ceva în sufletu-mi pustiu
Cântă, zbiară, plânge
Răguşit-am strigând după tine
Sentiment plin de putere

Ceva în sufletu-mi pustiu
Moare...
Nu vrei sa-mi cumperi barem o pastilă
Nu vrei să lecuieşti iubirile inventate de mine
Mor
Iubirile ce ieri s-au născut
Mor şi eu
Căci fără tine sunt un nimeni fără nimic pe acest drum!

2 comentarii:

suflet bestial spunea...

Frumos dar dureros...
De ce iubirea asta e oarba?

viky spunea...

Merci!

Draga mea, aceeaşi intrebare mi-o pun si eu