marți, 4 ianuarie 2011

Singură-n casă

Singură-n casă,
Ai plecat,
Mi-ai lăsat averile unei durere
De care nu mă pot debarasa.

Sigură-n  casă,
Au plecat duşmanii la culcare,
Prietenii fug după o altă comoară.

Singură-n casă,
Sufletele dragi sunt peste hotare,
Străinii îmi bat pe furiş la uşă
Nu le găsesc cheia.

Singură-n casă,
Nu-mi aud vecini certându-se,
Nici bucurânde-se,
Singură-n mahalauă....

Singură-n casă,
Iar singurătatea asta începe să-mi placă
Nu pot s-o iubesc, nu pot s-o urăsc!
Singură-n casă prefer să fiu,
Decât să fiu muşcată de câinii cu acelaşi sânge!

2 comentarii:

noblețe răzlețe spunea...

Cu parere de rau, fiecare din noi gusta singuratatea in fiece zi!
E trist ce se petrece, anume faptul ca nu avem persoanele dragi alaturi. Se pare ca aceasta e soarta noastră - măcinatul dorului!
Poate vor veni și vremuri mai bune, în care vom fi mai uniți și nu va mai fi posibilă ruptura asta de suflete, neamuri, părinți, copii și prieteni

viky spunea...

E greşeala noastră şi a conceptelor noastre despre viaţă. Dar stau şi mă gândesc că această singuratate pe alocuri este una productivă. Sigur că e mai comod, mai uşor şi mai frumos să trăieşti cu cei dragi alături atunci când tu ai nevoie de ei şi când ei au nevoie de tine.