duminică, 27 februarie 2011

Ultima zi de iarnă...

Se scurge ca o lacrimă plină de dor pe orbrazu-mi îngheţat şi n-o pot opri, acestă ultimă zi de iarnă. Ador primăvara, mirosul florilor, soarele şi sărbătorile primăverii; dar totuşi, îmi este greu să mă despart de ultima zi de iarnă. Frigul ei mă încălzea, gerul ei mă mângâia. Îmi plac schimbările, dar îmi este greu să mă despart de fiecare dată de cineva, de astă dată de iarnă...

Nu încerc să opresc clipa, nu vreau să schimb ceea ce nu-mi stă în puteri. Dacă aş încerca să o fac, asta ar însemna să mă prefac de trei ori într-o pasăre rară şi să zbor deasupra casei tale...De ce să schimb ceea ce ne este predestinat? Să lupt? Să-ţi spun ce simt? Să te conving că sunt mai bună, frumoasă, blândă, caldă decât ele? Nu, nu vreau să mă despart de acestă ultimă zi de iarnă. Trebuie...trebuie...trebuie să te las să pleci, ultima mea zi de iarnă. Ştiu, la anu nu vei mai fi ca azi. Ştiu, la anu nu te voi mai vedea...Ştiu, nici azi, nici mâine, nici la primăvară nu vei descoperi profunzimea sentimentelor mele faţă de tine - ULTIMA MEA ZI DE IARNĂ!


Se topeşte iarna-n ochii tăi,
Se trezesc vulcanele,
Plâng izvoarele,
Cântă duios cicoarele.


Se trezeşte EA,
Dorinţa nebună de a te îmbrăţişa.
Înfloreşte sufletul
Naşte mirosuri şi se usucă.


Se cutremură gândul,
Inima.. trupul bătut de vânt,
Spălat de lacrimi
Şi dezmierdat de păgâni.


Ce faci anotimp rece, cald din mine?
Când vei rămâne în veci doar cu mine?
Când îmi vei surâde?
Când mă vei iubi aşa cum te pot eu iubi pe tine?


Bună şi ADIO,
Anotimpul vieţii mele!







Niciun comentariu: