duminică, 27 martie 2011

Stă Basarabia

de Victoria Ungureanu


Într-un colţ de lume
Stă Basarabia şi-şi plânge
Anii ce-au trecut,
Anii ce s-au irosit,
Anii despărţirilor…
Stă Basarabia şi-şi plânge
Copiii ce-au luptat pentru a ei nemurire
Copiii ce-au vrut să fie
Mamă şi fiică,
Tată şi fiu,
Frate şi soră,
Împreună pe plaiul numit
ROMÂNIE!
Stă Basarabia şi-şi plânge
Ziua UNIRII,
Ziua fericirii!
Zi în care se juca Hora Unirii.
Stă Basarabia într-o cutie
Şi se mai aud strigăte
Se mai aud copiii ce-şi ştiu trecutul,
Valoarea, tradiţiile poporului
Care a fost şi va fi
Unul cu sânge de ROMÂN!
Stă Basarabia cu mâinile legate
Şi-şi aşteaptă viteazul
Ce-o va dezlega,
Ce-o va despărţi de păgânii neamului românesc.
Tot ce-i românesc, românesc va rămâne
Şi graiul, şi cântecul, şi dansul
Şi poporul iubitor.
Vor trece ani, vom construi alte cărări…
Dar dragostea şi adevărul
Rămân legate de cuvântul sfânt
ROMÂNESC!


Poem publicat pe blogul d. Ion Petrescu şi preluat de site-ul arena.md.

4 comentarii:

Victor Ciobanu spunea...

Frumos!

viky spunea...

Multumesc!

Irinka spunea...

bravo Viktoria!!!!!!!!!!!doar cuvinte de lauda pentru tine!

viky spunea...

Iti multumesc!