miercuri, 18 mai 2011

(VIDEO) CUVÂNTUL Stelianei Grama

"Poezia e o otravă comestibilă...Am obosit să inhalăm zilnic vaporii trandafirii ai iluziei. Aceste droguri banale au fost interzise de Legea Hazardului Orb la mocirla incertitudii generale. Plictisiţi de soarele pistruiat, de nostalgii şi de luna gri, de singurătate, încercăm să evadăm din cotidianul derizoriu. Dar unde? Tot în poezie..." (Steliana Grama)


Astăzi a fost o zi remarcabilă pentru soţii Dumitru şi Claudia Grama. Şi asta pentru că au reuşit să lanseze două cărţi semnate de fiica lor, Steliana Grama,  cărţile "Telerană" (versuri) şi "Dramaturgia Autohtonă din anii 1960-1970 pe scena teatrelor din Moldova"(studiu monografic).

La eveniment au fost prezenţi toţi cei care au cunoscut-o pe scriitoarea Steliana Grama şi desigur, au gustat din opera unei tinere care a plecat printre stele prea devreme...




CUVÂNTUL este cel pe care-l moştenim de la scriitorii noştri.


Elevi, scriitori, profesori, au recitat poemele Stelianei Grama, declarând că aceasta este prezentă la acest eveniment important prin cuvântul, care ni l-a lăsat nouă moştenire.
"Avem o carte care are tot dreptul la viaţă, apartinând unei autoare de care vom mai auzi, autoare care se impune tot mai sigur în geografia poeziei noastre mai noi, în continuitatea sufletului dintotdeauna a acesteia, de la Dosoftei şi Eminescu încoace" - Nicolae Dabija, 21 mai 1992


1. Portretul Stelianei Grama pictat de o studentă


2.Ion Ciocanu (critic literar) destăinuie importanţa creaţiei Stelianei Grama


3. Mama Stelianei Grama, Claudia Grama (ascultă audio mai jos)


LIBERA - Lansare de carte Steliana Grama
 
 Asculta  mai multe  audio   traditionala



Intepretă: Natalia Croitor
Mama Stelianei Grama: Claudia Grama

4. Toţi cei prezenţi la lansare


    5. Alături de d. Claudia Grama


DEMNITATE


Lui Adrian Păunescu


Tronând peste o lume, ea, trufia,
S-a vrut şi-n ţara noastră de stăpân,
Cum nu ştia ce-nseamnă România
Şi nu ştia ce-nseamnă un român.

A năvălit la noi cu iataganul,
Voind din ţara mea o închisoare,
Şi-acoperise tigva cu turbanul-
Un Cer întreg cu stele şi cu Soare.

Dar noi eram născuţi cu stea în frunte
Şi Cerul nu era doar un cuvânt,
Au cine mai dorea să ne înfrunte?
Au cine se grăbeşte spre mormânt?

Ştiam de soarta râmelor. Pământul
Ne'ncăpător pentru întregul Neam
Ne aducea aminte legământul
Că fost-am. Că suntem. Şi mai sperăm.

Şi Cerul mai departe, mai departe,
Şi Dumnezeu se-ndepărtă şi El...
Au cine de credinţă ne desparte?
Ne aminteam de cugetul rebel!

Şi-atunci ne-am ridicat, cu arma-n mână,
De s-a înspăimântat pân' şi trufia-
Am arătat ce-i dragostea română
Care-i esenţa noastră: România.

Eram, într-adevăr, cu stea în frunte,
Fiind cu toţii aceeaşi unitate-
Acum se bucură şi val, şi munte
De-a noastră sfântă, mare libertate.

...Tronând peste o lume, ea, trufia,
S-a vrut şi-n ţara noastră-a fi stăpân-
I-am arătat ce-seamnă România
Şi ce înseamnă, totuşi, un român!

Steliana Grama, 21 martie 1990


Mai multe poeme pe blogul www.stelianagrama.blogspot.com/


Date biografice


Steliana Grama (04.06.1974- 11.10.2006)- absolventă a Şcolii Medii NR. 23 din or. Chişinău, 1991; a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării a Universităţii de Stat din Moldova, 1996; Facultatea de Arte Dramatice a Universităţii de Stat a Artelor din Moldova, 1999. Doctorantura la Institutul de Istorie şi Teoria Artei a Academiei de Ştiinţe a Moldovei , specialitatea Teatrologie. Membră a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (1998). Membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova (1999), a Uniunii Jurnaliştilor din Moldova (2000) şi a Uniunii Scriitorilor din România (2002).

Niciun comentariu: