sâmbătă, 4 iunie 2011

O zi de iunie (VIDEO)


Pentru prima data am păşit pragul Institutului Oncologic acum aproape un an, când am realizat un material radio pentru practică. Atunci am descoperit că nu e nimic mai grav, mai dureros, decât o copilărie ca a lor. Până atunci îmi ziceam că eu n-am avut o copilărie frumoasă, însă acum îmi dau seama că greşeam. Greşeam, pentru că o copilărie în care îţi sunt interzise atâtea lucruri, o copilărie în care nimic nu te face să zâmbeşti, o copilărie în care dormi pe paturile unui spital, eşti injectată cu medicamente, eşti....şi părinţii ştiu că eşti, dar nu ştiu cât vei mai fi...asta în viaţă e mai grav, asta e o copilăria care n-o merită nici un copil, asta poate nu e copilărie...

Zilele astea am fost din nou, împreună cu voluntarii de la Biblioteca „Onisifor Ghibu” şi am petrecut câteva clipe alături de copii. Era după-amiază, astfel mulţi din ei erau la proceduri sau luau masa. Am reuşit să-i acordăm cel mai mult atenţie Alinei, fetiţa cu ochi trişti, cu un zâmbet trist...(vezi video)

Am zâmbit, pentru că dacă nu zâmbeam, atunci plângeam...


O ploaie se scurge pe chipul mamei,

Îşi priveşte rodul iubirii

Şi tristeţea o înconjoară.
O furtună de ceva vreme,
E-n sufletul acelei mame,
Îşi priveşte copilul
Şi are o aşteptare...

Căută un leac în lume,
Vrea să-şi salveze rodul iubirii
Căută zile senine,
Caută o copilărie,
Caută un zâmbet,
Caută o viaţă
Plină de bucurie!


Mulţumesc Ariadnei Ursachi pentru imaginile video.

PS: Dacă vorbim de codul deontologic al jurnalistului,  atunci trebuie să vă anunţ că am cerut permisiunea de a posta acest material video de la mama Alinei şi am primit un accept.

Niciun comentariu: