duminică, 10 iulie 2011

Dragostea-i o bucurie în doi












Dragostea-i copilul ce creşte,
Savurând mirosuri de salcâm,
Aleargă pe câmpul ce n-are sfârşit.

Dragostea-i copilul ce creşte,
Răsădind amintiri prin gând,
Aşteptă să ploaie cu vise iubind.

Dragostea-i copilul ce creşte,
Unde iarba-i scăldată în rouă,
Şi inimile-n zile fără nouri.

Dragostea-i copilul ce creşte,
Scăldându-se în viitor,
Dragostea-i o bucurie în doi.



2 comentarii:

Reclame spunea...

Frumoase versuri, în special ultima strofă unde după părerea mea este folosită cea mai bună explicație a sentimentului de dragoste.

Victoria Ungureanu spunea...

Mulţumesc! Eu zic că nu e cea mai reuşită, pentru că n-are rimă... chiar dacă mesajul este prezent.