marți, 5 iulie 2011

Sub umbrelă














de Victoria Ungureanu

Sub umbrelă mă plouă cu amintiri,
Sufletul îngheaţă şi varsă venin,
Inima bate-ntr-un ritm nebunesc,
Cântă vioara şi-ncep să iubesc.

În buzunare mi-am pus doar un gând,
Să-mi cumpăr curcubeul unei iubiri,
Să-mi cânte aş vrea de dor şi iubire,
Să mă audă şi-a mea veşnicie.

Urlă cu glas de femeie pierdută,
Instrumentul iubirii lasăt moştenire,
Strigă, şi-n templu îi este frică,
Luptă cu visul şi se vrea adormită.

Sub umbrelă mă plouă cu lacrimi,
Iubirea se plimbă pe străine meleaguri.
Tace în mine un cântec vioi,
Naşte iubirea şi dor, şi nevoi...












4 comentarii:

Anonim spunea...

super,esti tare bravo...cunosc o fata care s-ar regasi citind poezia asta ...am sa i-l recomand...bafta

viky spunea...

multumesc mult!

Loredana spunea...

Superba poezia!
E foarte sensibila.

viky spunea...

Multumesc frumos!