vineri, 29 iulie 2011

Suferinţa naşte cuvinte (Jurnalul ei)

Plouă cu cuvinte şi vise ghidate de amintirea realizărilor. Iar cuvântul iubire se află la mai puţin de 7 metri distanţă.  Construim fraze diferite, privim spre orizonturi deosebite şi nu ne mai combinăm.

Ne legănăm pe aceleaşi vise. Alene ne lăsăm udaţi de cuvintele care spun, dar ascund adevărurile din sufletele noastre. Se îndepărtează, se apropie şi stăm sub umbrele diferite.

Îmi organizez o lungă despărţire. Voi construi fraze de la distanţă, chiar  dacă acestea nu sunt citite de el, chiar dacă eu nu sunt citită de el, chiar dacă nu sunt umbrela sub care îşi ascunde el privirea, sufletul şi adevărul.

Îmi plac ploile cu cuvinte. Se scurg uşor pe trupul meu şi trupul le absoarbe, iar sufletul le simte mirosul şi le transformă în clipe. Se trasformă aceste ploi în iubiri neîmpărtăşite.


Accept această ploaie, mergând pe fărâmituri de gânduri.
Gust din rânduri fără farmec. Miros poveştile ce mă inspiră.
Am luat decizia de a încălca legile iubirii. Rup orice legătură cu trecutul şi accept solicitările lor. Ploile îmi spală conştient rănile...

Trebuie să învăţ să spun "Da". Spun prea des nu, pentru că nu vreau să mă mint şi să mint. Vreau să simt. Să-l simt? Cum poţi să simţi un om de la distanţă? Da, ultima suflare, ultima întâlnire, ultima ploaie de la 7 metri distanţă...





Niciun comentariu: