miercuri, 31 august 2011

Impresiile unei călătorii în (spre) Italia


Emoţii au fost înainte de plecarea mea în Italia şi emoţii sunt atunci când scriu aceste rânduri, adică după revenirea mea în ţară. Am avut o călătorie de 2 săptămâni cu adevărat superbă, chiar dacă n-am plecat cu un avion de primă clasă, chiar dacă n-am stat într-un hotel de 5 stele şi n-am făcut shopping în magazinele de elită a Veneţiei.

România m-a cucerit prin munţii din Târgu-Neamţ, mănăstirile şi râurile de o frumuseţe rară. Deci, în România ai ce vedea şi de ce te îndrăgosti. Cluj-Napoca mi s-a părut un oraş atractiv prin arhitectura sa, iar Bucovina prin întinsele meleaguri cu iarbă verde. România e cu adevărat verde şi vie.
Am plecat cu autocarul şi nu regret. Poate a fost pe alocuri obositor, însă doar aşa am avut posibilitatea să văd câte ceva din mai multe ţări, printre care România, Austria, Slovacia, Ungaria şi Italia. Am reuşit să văd multe, asta pentru că la plecarea din ţară am parcurs un traseu şi la revenire, un alt traseu.


Austria e o poveste. Mă uitam pe geam şi mi se crea impresia că această ţară este o pictură ideală. Case frumoase, dar foarte puţine aşezate în sânul naturii. Pictorul a utilizat foarte mult verde, dar suficient pentru a te impresiona.

Ungaria e o ţară luminoasă. Am apucat să văd doar că e o ţară luminoasă noaptea...

Slovacia e încă o ţară  care are probabil valorile climatice favorabile datorită cărora natura are acea frumuseţe...Am trecut repede prin Slovacia. De fapt, atunci când treceam dintr-o ţară în alta, dacă nu-mi spunea cineva că acum suntem într-o altă ţară, puteam să cred că e aceeaşi ţară, asta pentru că toate sunt la fel de verzi şi îngrijite.

Când am ajuns în Italia, mă treceau fiorii mai cu seamă atunci când timp de câteva ore am mers prin munţi şi sub munţi atât de imenşi, unii din ei scăldaţi de apă, cascade. 

Probabil, am văzut prea puţine prin geamul autocarului, dar suficiente pentru a înţelege că Republica Moldova, mai are foarte multe de schimbat în ţară, dar pentru asta nu sunt nevoie doar de finanţe, ci şi de oameni care să ştie să fure de la europeni, o dată ce au acum posibilitatea să călătoreasacă, să muncească şi să locuiască în unele din ţările europene. Ori, moldovenii pe care i-am întâlnit pe străzile şi pe plaja din Italia, tot moldoveni erau, pentru că râmâneau a fi la fel de agresivi şi needucaţi. (cine îşi permite să-şi bată copilul şi să-l numească porc pe o plajă). Sigur, n-aş vrea să generalizez.


 Apropo, foarte mulţi moldoveni în Italia. Uneori credeam că mă aflu într-o altă Moldovă unde locuiesc aceeaşi moldoveni, cu aceeaşi vestimentaţie, limbă şi comportament. Dar acea „Moldova” e cu adevărat frumoasă. De asemenea, mulţi ucraineni, ruşi şi români. Nu mai spun de mulţimea de chinezi. Magazine de vestimentaţie chineze, baruri şi cafenele. Chinezii au reuşit să-şi deschidă propriile bussines-uri în Italia, bănuiesc eu pentru că au ştiut cum să investească banii. N-au trimis banii în China pentru a-şi construi „castele” şi nici pentru a-şi cumpăra „perdele”, aşa cum o fac  mulţi dintre moldovenii aflaţi peste hotarele ţării.


Despre cele 2 săptamâni în Italia am să scriu în următoarele articole, unde voi anexa şi un material video.


Niciun comentariu: