vineri, 30 decembrie 2011

Anul 2011: colaborări, jurnalism, oameni şi experienţe

Au rămas ore numărate până vom păşi-n anul 2012. Aşa cum se obişnuieşte, am să fac şi eu nişte totaluri pentru anul 2011. Pentru că multe din cele realizate au fost şi datorită blogului şi-a cititorilor acestuia, am decis să vă împărtăşesc sincer, aşa cum o fac deobicei, fără nici o doză de falsitate, schimbările, eşecurile, realizările şi oamenii din anul 2011.


Jurnalism:
În acest an am înţeles că jurnalismul înseamnă colaborări, înseamnă să trimiţi CV-uri, să fii invitată la diverse canale media, să cunoşti oameni şi ei să te cunoască pe tine; să  mergi la interviuri de angajare şi să nu primeşti răspunsuri, dar să nu-ţi pierzi speranţa şi ambiţia;  să faci jurnalism din plăcere, (voluntariat) având propuneri peste propuneri de colaborări care te dezvoltă; să mergi la evenimente şi să descoperi oameni intelectuali şi să-ţi construieşti relaţii; să scrii despre femei realizate şi să-nţelegi că totul e posibil, dacă ştii ce vrei şi pas cu pas,  urci încet dar sigur pe scările care duc acolo unde crezi că e posibil să ajungi, chiar dacă cred că fiecare din noi trebuie să ţintească cât mai sus, doar aşa cresc şansele de realizare a scopurilor propuse.
După mici experienţe şi mici eşecuri, am înţeles că jurnalismul nu se-nvaţă pe băncile facultăţii. Experienţele mele la radio, presa online şi TV mi-au luminat tulburata mea viziune despre aceste 3 canale. Eşecurile m-au învăţat că trebuie să fiu mai insistentă şi mai răbdătoare...


Colaborări:
În anul 2011 am început să colaborez cu revista online www.PentruEa.md şi colaborez de mai bine de 7 luni. Deci o pot cataloga ca una de durată.
Tot anul ăsta, datorită blogului, colaborez cu cei de la www.allmoldova.md unde de 3 luni  scriu câte 2-4 articole lunar la rubrica Bloguri.
Cele mai de durată colaborări rămân a fi cele online, chiar dacă n-am încetat să realizez reportaje radio pentru postul naţional. Am o prietenie aparte cu cei de la Teleradio-Moldova.


Relaţii: 
În acest an am cunoscut foarte mulţi oameni, care mi-au adus pe tavă foarte multe oportunităţi. Am înţeles că e foarte necesar pentru un jurnalist să fie mereu aruncat într-un cerc nou de oameni, asta îl remodelează. Cel puţin aşa s-a întâmplat cu mine. Datorită oamenilor am fost  invitată la televiziune, am descoperit ce înseamnă televiziunea, cum sunt oamenii de televiziune în spatele camerelor şi-acum văd cu alţi ochi şi televiziune, dar şi jurnalismul. Am primit critici şi laude şi-am absorbit ca un burete aproape orice picătură de ploie cu soare, după care se ivea şi-un curcubeu.

Sunt foarte mulţi oameni şi chiar personalităţi care mi-au schimbat direcţia drumului. Au reuşit să aprindă lumânarea-n întunericul în care trăiam. Printre aceştia se numără: bunul meu prieten Napocel, ziaristul Ion Petrescu, jurnalista Stela Popa şi oamenii de televiziune şi din radio (cei de la Teleradio-Moldova, Radio Chişinău şi Jurnal TV)


Tot anul ăsta am încercat ceva nou şi aici, iarăşi am cunoscut oameni şi un alt domeniu care e filmul. Am acceptat să joc un rol secundar în filmul "Pe urmă". Trebuie să recunosc că aş mai accepta astfel de propuneri, pentru că îmi place şi-aş vrea să ştiu de ce sunt în stare. Pentru că şi jurnalistul, adesea trebuie să fie un actor bun.


Blog:
Anul 2011 mi-a adus cei mai mulţi vizitatori. Mai multe articole, deci mai mulţi cititori. Am început să scriu mai des şi să-mi promovez blogul pe mai multe grupuri pentru bloggeri dar şi pe facebook. Astfel, tot anul ăsta mi-am creat o pagină a blogului pe facebook: Blogul LIBERA, unde vă puteţi alătura şi voi la un LIKE distanţă.

Despre blog le-am vorbit şi celora de la TV ( Sare şi Piper) şi radio (Blogosfera Radio). E un rezultat şi ăsta.

Anul 2011 a fost anul schimbărilor. Mi-am schimbat look-ul, cercul de prieteni, pentru că aşa se-ntâmplă, atunci când eşti trădat sau aşa numiţii "prieteni" n-au încredere în tine, e mai bine să-i laşi să plece de lângă tine şi tu conştientă că n-ai pierdut nimic, să pleci de lângă ei. Aceşti oameni nu-ţi pot fi nici duşmaini, nici prieteni. A fost o lecţie: să nu mă-ncred în oricine, pentru că nici cele mai rigide teste nu-ţi pot descrie cine se ascunde după masca persoanei care pretinde că îţi este prieten. Cel mai bun prieten rămâne a fi mama. Oamenii nu sunt răi, doar că uneori din invidie nu-şi mai controlează atitudinile, faptele, cuvintele...

Am descoperit cât de egoişti, lacomi, aroganţi şi nesimţiţi pot fi oamenii. Am găsit puteri să trec prin faţa lor cu demnitate. Oamenii nu sunt răi, doar că unii din ei cred că totul se rezumă la scaunul pe care stau comod în societate. Eu continui să afirm că totul se rezumă la bun simţ, omenie cum o mai numim noi. Nu călca demnitatea altuia, doar astfel "scaunul comod" nu va deveni ghimpos în compania unei melodii cu remuşcări conştiente...


Toate m-au făcut mai puternică şi mai încrezută-n mine. De aceea  vă spun: deschideţi uşi, chiar dacă ştiţi că există riscul să vi se-nchidă-n nas. Acceptaţi orice propunere, pentru că nu ştii niciodată de unde se poate ivi o altă oportunitate care te duce mai aproape de visul tău. Experimentaţi pentru că astfel vă redescoperiţi şi aflaţi cine sunteţi şi cine puteţi fi.

Aşa a fost anul 2011...Vreau  şi-n anul 2012 să continui transformările!

2 comentarii:

Cristina Evtodii spunea...

Eu m-am regăsit în articolul tău, dar şi mai mult în cuvintele: "aşa numiţii "prieteni" n-au încredere în tine, e mai bine să-i laşi să plece de lângă tine şi tu conştientă că n-ai pierdut nimic, să pleci de lângă ei. Aceşti oameni nu-ţi pot fi nici duşmaini, nici prieteni. A fost o lecţie: să nu mă-ncred în oricine, pentru că nici cele mai rigide teste nu-ţi pot descrie cine se ascunde după masca persoanei care pretinde că îţi este prieten. Cel mai bun prieten rămâne a fi mama. Oamenii nu sunt răi, doar că uneori din invidie nu-şi mai controlează atitudinile, faptele, cuvintele."

viky spunea...

Mulţumesc, Cristina!