duminică, 18 decembrie 2011

"Nişte răspunsuri" - Mihaela Rădulescu (CĂRŢI ONLINE)

Adesea, descoperi cele mai bune, cele mai utile şi  poate cele mai aproape de sufletul tău, cărţile care parcă vin de nicăieri, dar care reuşesc să schimbe ceva în tine...


Acest weekend l-am petrecut în compania cărţii "Nişte răspunsuri"  semnată de vedeta de televiziune din România, Mihaela Rădulescu. 
Am primit mult mai mult decât aş fi aşteptat, nu pentru că m-am regăsit pe alocuri, ci pentru că am descoperit  experienţa unei femei de peste 40 de ani. Iar vârsta şi experienţa unei femei, o poate direcţiona pe una de 20 de ani. Chiar dacă cartea nu se vrea şi nici nu pare a fi una cu texte cu lecţii de viaţă. Poveştile şi argumentele scriitoarei, nu fac altceva decât să răscolească prin dulapurile sufletului şi să-ţi spună care sunt cele mai importante momente din viaţă pe care trebuie să le trăieşti, pentru care trebuie să lupţi, pentru care trebuie să fii liberă şi să....IUBEŞTI.


"De câte ori am fost îndrăgostită. Atunci m-am simţit frumoasă de tot, chiar şi fără farduri sau vreo rochie nouă...

Sunt incapabilă de one night stand. Am nevoie de curte, de cuvinte, de radiografie, de învăluire, de o mulţime de detalii din care să compun pornirea de a mă dezbrăca în faţa unui bărbat. Trebuie să mă excite cu creierul şi abia apoi cu vreun trup impecabil sau cu nişte dinţi imaculaţi...

De câte ori am iertat câte o mizerie de-a unui bărbat, am descoperit curând că de fapt nu l-am iertat. Sau, mai degrabă, nu l-am înţeles, deci nu l-am mai iubit.

Dacă aş avea o jumătate... i-aş iubi felul în care mă iubeşte. Celelalte calităţi sunt mereu imperfecte şi mai uşor de găsit.

Lumea în care trăiesc. Am tot vrut să fiu mai bună ca alţii, să ajung ca alţii, să-i depăşesc pe unii, să-i înţeleg pe alţii... Nu poţi ignora lumea ca să-ţi urmezi drumul ales, trebuie să-i vezi bine, să ştii cu cine te măsori, cum arată oamenii pe dinăuntru, mai ales în meseria mea. Nu poţi fi actor fără să fii măcar unul dintre oamenii lângă care trăieşti...

Dacă aş fi bărbat, n-aş iubi o femeie pentru frumuseţea ei, ci pentru feminitatea ei...


Dor de iubirea vieţii tale- e culmea dorului. Întreabă-ţi sufletul. Îţi va spune, probabil, că atunci te-a cunoscut cu adevărat...
Dorul e rezumatul perfect a ceea ce contează cu adevărat în viaţa ta.

Bărbaţii care plâng în faţa unei femei sunt nişte oameni foarte frumoşi şi au o forţă pe care niciun muşchi de suprafaţă n-ar putea-o întrece.

"Tu ce mai faci?" ar trebui, într-o variantă romantică, să fie o întrebare adresată sufletului unui om drag, despre care vrei să ştii cu adevărat cum îi merge, ce-l doare, ce-l frământă, ce probleme are, ce bucurii are de împărtăşit... E una dintre puţinele întrebări care ar trebui să fie asezonate cu privire adâncă în ochii celuilalt şi cu un timp anume dedicat răspunsului.

Un bărbat iubeşte o femeie pentru că are o coregrafie frumoasă a gesturilor de viaţă în doi şi abia apoi o iubeşte pentru că e compusă din piese frumos armonizate, cremuite, lustruite, parfumate şi impecabil articulate, chiar dacă pe acestea le vede primele. Femeia pe care o vrea de soţie nu e numai aleasa inimii, ci şi a creierului.

DA-ul care face perechi din oameni singuri are o emoţie sublimă, care pe unii îi ţine toată viaţa... E răspunsul pe care nimeni, niciodată, de bunăvoie şi nesilit de nimeni nu l-a dat cu tristeţe, ci doar cu o imensă şi copilărească bucurie de om mare. Ce urmează după DA e mare întrebare la care trebuie să gândim răspunsul în doi...

Nu toţi bărbaţii ştiu să alinieze cuvinte care să devină versuri spre a vorbi despre femeia pe care o iubesc- dar le simţi privirea şi un fel anume de a se purta cu ea care-ţi spune tot. Îi ador pe bărbaţii care văd la femeile lor amănunte sublime, care observă mici şi rafinate detalii pe care le iubesc ca pe întreg. În afară de sâni, fund, picioare şi buze, femeile norocoase au privilegiul, din partea bărbaţilor lor, de a fi admirate pentru felul în care-şi trec mâna prin păr...

Adevărul despre frumuseţea unei femei e mereu în ochii celui care o iubeşte.


Toţi ne pricepem la pus etichete, toţi ştim să "citim" oameni din prima şi puţini avem calitatea rară şi preţioasă de a recunoaşte că ne-am înşelat în privinţa unui om, în bine sau în rău".

N-am să transcriu nici un cuvânt din ultimul capitol. Search trebuie citit integral de cei curioşi, cei care au dorinţa să descopere o poveste de dragoste care n-are vârstă, care ştie să renunţe la avuţii, la relaţiile cu părinţi...renunţă-n numele iubire...

6 comentarii:

Timotin Victor spunea...

Frumos și subtil , un articol din suflet , la fel și cartea cred ! :)

viky spunea...

Victor, vei descoperi singur :D

Be Simple spunea...

in ce librarie ai gasit cartea, o caut de citeva zile si nu pot sa dau de ea ))

Victoria Ungureanu spunea...

E catea unei prietene. A cumparat-o dintr-o librărie din București.

pamflet calarasi spunea...

Cartea, fiind scrisa de o femeie, "trimite" invataminte nocive iubitelor noastre prietene sau sotii, iar ea, autoarea, desi a gandit ideile exprimate, nu le respecta. Viata ei demonstreaza utopia dintre copertile volumului... Un barbat stie sa iubeasca, stie sa ofere si sa respecte, dar asteapta si un raspuns la gesturile lui. "Radulescunianismul" emanat tinde sa minimalizeze rolul barbatului, il expune intr-o lumina indoielnica, prezentandu-l intr-o bruta insensibila, iar femeia este pusa intr-o situatie, cred eu, nemeritata, chiar jignitoare. Femeia stie sa fie femeie fara sa-i spuna M.R. cum si ce trebuie sa faca. Nu tot ce e "fardat" dupa chipul si asemanarea Mihaelei este femeie, sau, daca este, nu primeste garantia ca va ajunge iubita... Mihaela sa aiba grija de ce are sub pilota ei si pe urma sa invete femeile sa fie femei si sa nu mai debiteze decaloguri...

Anonim spunea...

Degeaba vorbeşti unor oameni care nu au trecut prin aşa ceva, nu te vor înţelege niciodată...