joi, 16 februarie 2012

Dă sî mă laud: Te iubesc!

Acum 3 ani când îmi creasem acest blog şi-un profil pe facebook, nu ştiam că oamenii virtuali vor deveni atât de "sinceri". Zilnic, ochii mei, volens nolens, dău de statusuri de genul: Iubita X te ador şi te iubesc şi prietena mea B eşti cea mai adorabilă, mi-ai făcut ziua frumoasă. Chiar dacă mamele multora dintre aceste măşti virtuale n-au profiluri pe facebook, acestea nu ezită să le facă declaraţii şi părinţilor : Te iubesc, mamă. Mă întreb, după ce scriu aceste statusuri, după ce sunt comentate şi like-uite, iubiţii, iubitele, prietenele şi mamele simt mai mult iubirea lor? Oare iubirea se calculează în numărul de like-uri şi comentarii adunate? Am devenit atât de falşi nu doar pentru a fi alţii pentru cei care sunt departe de a ne cunoaşte. Am să spun că chiar mulţi dintre noi am devenit şi suntem la fel de falşi când ne admirăm în oglindă, când ne calculăm greşelile şi când ne certăm cu oamenii dragi. Falsitatea a devenit ceva firesc, nu doar în lumea virtuală, dar şi-n cea reală. Nu mai suntem noi, deci nu ne mai aparţinem. Scriem statusuri de te iubesc de parcă astea, dacă vor fi citite şi like-uite de 5, 55 sau 155 de persoane, ne vor face mai fericiţi sau le vor face ziua mai fericită celora care like-uiesc. Mă tem că dragostea a ajuns să se rezume la nişte like-uri nevinovate! Nu-i judec, dar nici nu-i pot înţelege. Mama mea şi-a creat un cont pe facebook pentru a comunica mai uşor, asta pentru că e plecată din ţară şi niciodată n-am scris statusuri de te iubesc în care s-o etichetez, pentru că prefer să-i spun prin mesaje private, să tac şi s-o îmbrăţişez strâns atunci când ne revedem. Asta e o iubire sinceră. Asta e o iubire care nu trebuie destăinuită pe facebook. Această iubire n-are nevoie de like-uri şi comentarii. Poate despre această iubire n-ar trebui să scriu nici pe blog, dar puterea exemplului întotdeauna are prioritate.

Începe să mă deranjeze, mai mult decât nedumeririle legate de statusuri cu declaraţii de dragoste mamei, concursurile de frumuseţe pe facebook! Luna asta am tot dat like-uri "frumoaselor" participante care dacă adună suficiente like-uri vor apărea în revist G sau chiar pe coperta N. Una din ele şi-a făcut 3 profiluri false şi mi-a venit în listă cu aceeaşi rugăminte de a like-ui. Eii fato, nu există like triplu sau înzecit din partea aceleaşi persoane. De 3 ori m-a enervat şi m-a făcut să cred că chiar dacă domniţa adunase peste 1000 de like-uri, alea-s egale cu 0. Am votat-o din prima, aşa din milă, sunt unele aşa de disperate. Sper să am mintea airisită şi să nu mă bag niciodată în astfel de concursuri virtuale, la fel de false şi suficient de photoshopuite. Astea se transformă ca-n nişte campanii electorale. O fi ele frumoase şi deştepe, o fi meritat să fie votate, da de ce să-ţi faci 3 profiluri diferite şi să-mi vii cu aceeaşi rugăminte? Şi aici am să spun că frumuseţea nu se calculează în numărul de like-uri... frumuseţea e în fapte, în cuvinte, în personalitate, în talente, în lucruri mărunte, în sinceritatea unor ochi, în simplitate....

Dă sî mă laud: Te iubesc, cititorule? Am să te dezamăgesc, poate chiar întristez pe unii dintre voi, declarând: nu vă iubesc! Nu vă pot iubi doar pentru că mă citiţi. Deocamdată iubesc viaţa, iubesc ziua de azi şi cea de mâine, îmi iubesc mama şi încep să iubesc chipul din oglindă. Iubiţi sincer, dragilor!

2 comentarii:

alex spunea...

buna sa stii ca mi-a placut ce ai scris in acest *articol* si ai dreptate ,dar asa sunt oamenii fatarnici spun una dar simt altceva.cum spuneai si tu ,daca chiar simti ceva pt acea persoana ii spui in intimitate ce simti pt ea si mai ales ii demonstrezi cat de mult o iubesti nu faci propaganda.

Victoria Ungureanu spunea...

Alex, făţărnicia într-o lume comercială e desertul pe care-l consumă zi de zi...