duminică, 12 februarie 2012

Depozitul conştiinţei şi cel al sufletului


Zâmbetul este floarea sufletului (Sorin Cerin)


E duminică şi-am decis să nu scriu despre problemele care ne cutreieră prin conştiinţa obosită de căutări. Sper ca de acum încolo, duminicile mele să se transforme în nişte articole în care fac totaluri şi-mi ascult sufletul. Da, sufletul trebuie ascultat în fiecare clipă, când luăm orice decizie şi sigur, atunci când iubim. Rândurile de mai jos sunt totalurile mele, sunt cuvintele sufletului meu şi  întrebările conştiinţei mele. Sunt cuvinte transformate în semne şi simboluri, aşa cum îmi place să o fac. Pentru că mi-aş dori mai mult ca şi voi, la rândul vostru, să purtaţi o discuţie cu sufletul vostru... Şi mă bucur mult atunci când în articolele mele sau cărţile pe care le recomand, cititorii mei se regăsesc sau acestea devin o sursă de motivaţie.

Frânturi din Jurnalul ei:

"Îmi plac responsabilităţile. Îmi plac experienţele şi n-am avut puţine până acum, dar nici multe, pentru că niciodată nu sunt suficiente. O fi bine sau rău, dar concluzionez că adesea ajung să le acord mai multă atenţie încercărilor care mă dezvoltă ca personalitate şi care  fără îndoială, fac şi ele ceva pentru sufletul meu, dar nu suficient. Depozitul conştiinţei devine din ce în ce mai neîncăpător şi eu încep să caut echilibrul. Caut echilibrul dintre conştiinţă şi suflet. Două depozite cu adrese şi destinaţii diferite, dar care mereu se luptă pentru propriile vise.

Depozitul minţii vrea să fie alimentat cu reţete noi, dar care îl ţin în formă, ba mai mult, care nu doar îl ţin în viaţă, dar îl face şi să crească, de la o etapă la alta. Depozitul sufletului vrea să fie alimentat cu momente, clipe care chiar dacă se transformă în amintiri, devin o sursă de existenţă atunci ploile îţi inundă depozitul sufletului. Clipele sunt ca o umbrelă care te protejează de dezamăgirile şi iubirile care nu mai sunt. Rămâi cu speranţa, luptându-te între ceea ce fost şi ceea ce ai vrea să fie, uiţi să trăieşti ceea ce ai acum, uiţi să trăieşti prezentul. Caut echilibrul, chiar dacă nu ştiu dacă acesta există... Cert e că mi-am dat seama cât de important e să depozitezi în depozitul sufletului cât mai multe clipe, chiar dacă după ele urmează ploi. Procesul te schimbă şi vreau să cred că nu-ţi distruge pofta nebună de viaţă, de experienţe, de iubire....

Trecutul a fost perioada în care existam din scenariile scrise de sufletul şi conştiinţa mea. Acum, prezentul meu şi scenariile s-au transformat într-o realitate mult aşteptată. Însă nici această realitate nu mă face să cred că am găsit fericirea absolută. Mai lipseşte un detaliu... mai lipseşte anotimpul Primăvară. Se dezgheaţă încet şi încerc să menţin clipele din depozit într-o stare acceptabilă, suficient cât să nu uit de ele. Nu vreau să uit clipele pentru că ele au pictat pereţii celor două depozite, iar în acele picturi sunt EU... Nu vreau nici ploile şi nici îngheţurile să mă lipsească de ele. Dacă nu le mai am, înseamnă că nu-mi mai aparţin. Înseamnă că trebuie s-o iau de la început şi să fac aceleaşi greşeli, să deschid aceleaşi uşi şi să fiu plouată de aceleaşi dezamăgiri... Îmi protejez depozitele în aşteptarea altor cadouri şi surprize de la Dumnezeu. 
Aştept Primăvara..."

5 comentarii:

Anonim spunea...

Pozele astea sunt cu adevarat reusite. Poate ai vrea sa iei una care-ti place mai mult si s-o pui in locul pozei alb-negru din dreapta blogului.
:D Aceea nu-mi place :D

Anonim spunea...

Cred ca cea mai mare ar fi cea mai potrivita. Esti relaxata, deschisă, dar decenta, cu un zambet potrivit.
In cea alb-negru nu prea pari a fi libera :D

Victoria Ungureanu spunea...

Ok, Anonim... acum este o poză mai liberă pe blog :D merci.

Anonim spunea...

Victoria, poza este frumoasa, dar deja arati prea mult. Asa intreaga posteaz-o în altă parte, iar pentru colţul cela decupeaz-o, aşa cum este în colaj. Înţelegi? Pe "cartea de vizită" a blogului trebuie să arăţi ca o persoană deschisă şi pe care oamenii ar vrea s-o cunoască, dar decentă, dacă vrei să fii luată în serios.

Este o sugestie. Eu îţi spun punctul meu de vedere, dar tu trebuie să te conduci de priorităţile tale în viaţă, pe care le cunoşti mai bine decât oricine. Gândeşte-te ce urmăreşti şi procedează în consecinţă. Inclusiv atunci când îţi faci publice pozele.

Victoria Ungureanu spunea...

Mulţumesc mult pentru sfat.