duminică, 29 aprilie 2012

Erori sentimentale

... aseară m-am uitat peste ”prezicerile” meteorologice și vreau să-i cred... voi avea parte de o zi superbă. Zilele însorite întotdeauna reușesc să mă facă să afișez pe față zâmbetul meu sincer și inocent. Îmi place să zâmbesc. Peste ”prezicerile” horoscopului nu mă mai uit încă de când eram la liceu. Cred că  dimineața trebuie să avem anumite planuri, iar seara niște totaluri. ”Prezicerile zodiacale”, mai ales cele zilnice nu fac decât să te indispună sau să trezească naivitatea din tine și desigur, să îți atribuie rolul de a interpreta cuvintele *prezicerile* și de a le atârna de cuierul propriei tale vieți. Extrem de dificil și subiectiv... Viața mea, problemele mele, situația mea sentimentală și financiară nu pot fi generalizate și-nmulțite la ”târlioane” de capete! În timp ce motorașul se gândește la existența acestor ”preziceri”, eu îmi aleg rujul pentru ziua de azi, care va fi însorită. Azi aleg un ruj roșu. De ieri sunt altfel, de fapt arăt altfel... mă văd mult mai vie în oglinda chipului și-a sufletului meu. Îmi plac schimbările, dar nu cad în vraja extremelor, așa că tot ce decid să schimb în viața mea, fie culoarea părului, culoarea rujului sau bărbatul la care sunt gata să renunț pentru a accepta un alt proces sentimental se-ntâmplă abia după ce au fost studiate riscurile... Știu că e bine, știu că e rău... Când ajungi să pui unele lucruri pe cântar, observi că foarte des pentru a obține ceva, mereu trebuie să renunți la un altceva, fie că e valoros sau nu prea... cert e că e parte din trecutul tău...

Deschid cutia unde îmi ascund pantofii preferanți care-i scot la plimbare doar în zilele cu soare. Mă mai uit încă o dată în oglindă, zâmbesc și-mi spun în tăcere că-mi place ce văd. Sunt altfel, dar la fel de EU ca și acum o zi... Schimbările nu se produc într-o oră, schimbările sunt un proces continuu care au nevoie de armonie, dacă nu perfectă atunci una acceptabilă... armonia din suflet+armonia din conștiință pe care o egalez cu armonia afișată pe chip.

Mă plimb printre străini și știu că de la orice colț din lumea asta se poate ivi și omul care nu-mi pare sau nu-mi este străin. Nu-mi este străin chipul sau persoana sa. Eu pentru acest om pot rămâne la categoria străină, dar e o etapă care mereu poate fi depășită. De când am început să mă plimb mai des printre străini, să relaționez cu străinii, am înțeles că datorită străinilor, cunosc alți străini și astfel lumea mea devine din ce în ce mai mică...mică? o lume cu mulți oameni poate fi mică? e mică pentru că numărul străinilor scade, iar numărul oamenilor care sunt...sunt mai aproape, mai cunoscuți vizual, spiritual, crește vizibil... Imi place să cunosc oameni, pentru că fiecare e o comoară vie, care iubește, gândește, există și are un depozit bogat de experiențe, multe din ele deocamdată necunoscute și neatinse de mine.

”Cred că nu-mi prea reușește să merg elegant cu pantofii mei preferați. Îi ador, dar nu-s suficient de comozi. Oare eleganța unei femei se calculează în mărimea tocului? Sigur că nu nebuno! Sar de pe o scară pe alta, ca o broască-n căutarea unui lac... Gândurile mă învăluie... gânduri de tot felul... pentru că plimbările printre străini, privirile lor, viața lor pe care o privesc de la distanță mă inspiră, îmi dau mai multă poftă de viață, mai mult dor de oameni și mai multă iubire de sine”.

Ce legătură au erorile sentimentale cu ceea ce am înșiruit mai sus? Nu ți s-a întâmplat niciodată să te învinuiești că ai comis o eroare sentimentală pentru că ai renunțat să lupți pentru Ea sau El?  Pentru că n-ai vrut să lupți din teama că tot ce câștigi cu trecerea timpului trebuie să fii pregătit și să pierzi? Pentru că ai interpretat greșit prezentul și ai exagerat regizând viitorul? Sigur, nu le-ai numit erori sentimentale, dar le-ai trăit și ți-ai dorit ca data viitoare să nu le mai comiți. Însă realizezi că ești ca un izvor care chiar și după o iarnă rece, nu-și schimbă nici forma și nici gustul, și nici culoarea conținutului... Acum îți dai seama că nici ”prezicerile meteorologice și zodiacale” nu te pot atenționa de intervenția în viața ta a unei erori sentimentale. Rujul roșu, pantofii preferați dar incomozi rămân a fi ambalajul, erorile până la urmă le comite adesea conștiința ta...fără a-și asculta cardiograma sentimentelor. Erorile nu pot fi șterse din agendă, ele pot deveni o matematică imposibil de calculat... încearcă totuși să-ți decodifici cardiograma sufletului. O spun de parcă aș mai vorbi cu cineva... de fapt, mi-o spun mie. Vreau să învăț să decodific cardiograma sufletului, sperând că astfel vor fi reduse erorile sentimentale...

Niciun comentariu: