miercuri, 18 aprilie 2012

Metamorfoză feminină

Deschid ochii și văd un alt tavan decât cel pe care-l vedeam în fiecare dimineață. Mă simt străină în propriul pat. Patul care a fost ales de designerul meu interior. Așa mă simt de fiecare dată când adorm pe o pernă străină și respir oxigenul necesar dar totuși străin. Nimeni și nimic nu reușește să-mi înăcrească dragostea pentru viață și așa se întâmplă și atunci când situațiile și circumstanțele se schimbă, iar eu... eu parcă rămân la fel de îndrăgostită...
bluepressonline.wordpress.com


Îmi îndrept privirea spre geam și admir un alt peisaj și odată cu el, simt că și pictura din colțul sufletului meu devine mult mai  arcuită, iar lumina zilei îmi spală noul meu decor. Simt mirosul orhideelor și ochii mei fug după mirosul pe care-l ador. Odată cu plimbările ochilor mei conștiința îmi șoptește că femeia mea se dezbracă de vechile ei zdrențe. Rochia plină de complexe, pantofii scăldați în neîncredere și zâmbetul ascuns de teamă... 

Îmi dau seama cu mult mai târziu cât de importantă este această metamorfoză. Schimbările decorului din dormitor și din peștera sufletului mă fac mai frumoasă. Mint, mă mint, sunt la fel de frumoasă ca orișicare femeie.  Zdrențele pe care le arunc după ce trece anotimpul vârstei, nu lasă nici un regret și nici dorința de a reveni la ele... dorința de a fi cea de ieri.

Fluturele roșu și parfumul orhideelor reușesc să fie decorul perfect pentru viața mea. Bucătăria e departe de cuibul meu parfumat așa că mai analizez metamorfoza. N-am mai avut așa dorințe, dar acum ... chiar acum când geamul meu plânge, iar peisajul de după nu este intelegibil... am să încerc combinația o cafea + o linguriță de coniaq, după aș lua din coșul cu fructe banana și-aș savura din dulceața ei și înainte de a egala ecuația  mi-aș clăti gura cu câțiva stropi de coniaq și aș reveni în cuib...

Ochii dansează spre aceleași destinații, tavan, geam, orhidee și fluturile roșu. Metamorfoza nu doar că e vizibilă, dar e și simțită de corpul meu leneș într-o dimineață primăvăratică. Astăzi chiar arunc din garderoba mea rochia parfumată cu complexe, pantofii scăldați în neîncredere și ... și voi zâmbi. Ești frumoasă femeie în orice anotimp. Ești fericită și trebuie să fii așa în fiecare zi.

Fug spre bucătărie. Nu vreau să uit rețeta relaxantă... Sunt femeie și sunt fericită! 

3 comentarii:

radu spunea...

bagi si porno pe blog sau te opresti la sini goi?

Victoria Ungureanu spunea...

nu e porno domnule :)

Ovidiu spunea...

Frumos tablou, iscusit designer fara a fi propriu ci doar "interior". O "pernă străină" asezata atent pe "propriul pat" dedesubtul unui "alt tavan" departe de a fi apasator pe care leneveste duplicitar, in afara de tine si "femeia mea".
"Zdrențe, rochii, pantofi" alaturi de "complexe" anuleaza efectul erotic al "dezbracatului", al aruncatului jovial al unei haine sau zdrente de pe mine sau pe mine si face trimiteri catre o alta femeie, poate o alta decat cele doua descrise mai sus...cea contemplativa dar lenesa si cea curioasa dar feminina. "Rochia parfumată cu complexe" O fi una tematoare, superficiala?...nu stiu.
"Mint, mă mint, sunt la fel de frumoasă ca orișicare femeie." Ne minti pana si pe noi :)
"Combinația o cafea + o linguriță de coniaq" e data dracului, alunga parfumul din bucatarie, ploaia de afara si inhiba fluturasul rosu. Finalul e bine dozat, incert si intrigant..."aș reveni în cuib". Chiar n-am idee daca femeia contemplativa a castigat disputa cu suratele ei.