joi, 5 aprilie 2012

Românismul din sângele şi poemele Mariei Augustina Hâncu

Maria Augustina Hâncu
De-al patriei dor mi-i sufletul rug,
Prin mine izvoarele patriei curg.
Se-aprinde văzduhul de doru-mi fierbinte
Şi arde-n tăceri, şi arde-n cuvinte.
(De-al patriei cânt mi-i sufletul plin...)
Maria Augustina Hâncu ”Coroana din cenușă”


Am cunoscut-o pe scriitoarea Maria Augustina Hâncu în mediul virtual. La început am comunicat cu  Damian Hâncu, fratele ei (cel care a suferit în urma terorii de la 7 aprilie) şi apoi pe ea. Nici nu bănuiam că scrie, mai ales poeme atât de profunde. M-a impresionat iubirea față de patrie, părinți și EL din ultimul volum de poeme lansat la Chișinău. Toate adunate-n volumul ”Coroana din cenușă” sunt încă o dovadă că în Republica Moldova sunt și tineri scriitori care știu prețul cuvântului scris și-a sensurilor exprimate cu delicatețe şi cu multă responsabilitate.
Evenimentul s-a desfăşurat la Biblioteca Alba Iulia
După o experienţă de mai mulţi ani în Franţa, scriitoare a luat decizia să revină acasă, în Moldova. Şi-a asumat riscul pe care nu şi-l asumă orice student basarabean plecat în una dintre ţările europene, şi anume, să revină acasă.  Volumul de poeme a fost visul Mariei Augustina Hâncu. Visul a devenit realitate pentru că a reuşit să obţină susţinerea Primăriei Alba Iulia, România. Datorită prieteniei dintre Primăria Chişinău şi Alba Iulia, mai cu seamă a primarilor acestor oraşe, Maria a obţinut susţinerea necesară ca poemele ei să fie savurate de cititorii care vor să afle ADEVĂRUL şi să le împărtăşească cât de mult iubeşte Patria, Limba română şi tot ce e românesc.

O poză cu toţi invitaţii

La lansarea cărţii au fost prezente personalităţi ai literaturii din Moldova şi România. Data de 27 martie, ziua când este sărbătorită Ziua Unirii Basarabiei cu România, cartea scriitoarei Maria Augustina Hâncu a fost un motiv în plus de a pune în discuţie trecutul istoric, dragostea faţă de patriei şi problemele ideologice cu care se confruntă societatea noastră. Am primit o satisfacţie deosebită citind poemele Mariei. Probabil pentru că mă identific cu tot ce înseamnă românesc. Iar dragostea naivă, aşa cum a numit-o autoarea, este una care te face s-o descoperi pe autoare şi pe alocuri, să te redescoperi pe tine şi sentimentele pe care le trăieşti sau le-ai trăit.

Singură
Iubite, nu-ncerca să mă-nţelegi-
Atâtea toamne m-au crescut din vreme.
Că dacă-ai şti durerea să-mi dezlegi,
Ai auzi foşnind în ea poeme.

Si-amurguri, câte, zborul mi-au cuprins
Din seva mea când se năşteau cuvinte,
C-atunci când din trecut eu m-am desprins,
Păşeam în secolul de dinainte.

Şi-n raza orizontului ceresc
Simţeam sunând în stropi a mea suflare.
Şi azi mă pierd, şi iar mă regăsesc
În sufletu-mi cu mii de coridoare.

Trăiesc în vers al meu destin durut
Şi singurul decor îmi e tăcerea.
Şi în acest poem de foc mi-aud
Şi naşterea, şi zborul, şi căderea.

Maria Augustina Hâncu
Nicolae Dabija şi Maria Augustina Hâncu
Nicolae Dabija, Ariadna Ursachi şi eu (Victoria Ungureanu)

Niciun comentariu: