miercuri, 13 iunie 2012

INTERVIU cu Vasile Botnaru


sursa foto: PentruEa.md
Vasile Botnaru este jurnalistul care cunoaște rețetele atât din bucătăria radio, cât și din televiziune. Tocmai de asta mi s-a părut cel mai potrivit jurnalist care ar putea să-mi vorbească despre radio și televiziune, libertatea presei, politica editorială și avantajele new media pentru lucrarea mea de licență.

Vasile Botnaru este directorul postului de radio de la Chișinău, Radio Europa Liberă și moderatorul emisiunii ”Punct și de la căpăt”

Puteți asculta aici discuția cu jurnalistul Vasile Botnaru:

Aveți experiență atât la radio, cât și la televiziune și cu siguranță ați simțit diferența dintre radio și televiziune. Ați putea să-mi spuneți mai multe despre avantajele și diferențele dintre aceste două canale?
Un avantaj al televiziunii s-a văzut de exemplu, când s-a făcut transmisiunea din locurile unde s-au anunțat rezultatele alegerilor din Franța și reacția pe care au avut-o oamenii, lucru pe care nu ai cum să-l acoperi radiofonic. De exemplu, cameramanii pe scutere s-au infiltrat chiar în cortegiul prezidențial al lui Sarcozy și l-au filmat pe Francois Holland care n-avea geamul întunecat la mașină. Așa ceva poate să dea numai televiziunea și în special, televiziunea prin internet, care nu are nevoie de imagini foarte sofisticate, dar asta e pentru leneși și oameni fără imaginație. Pentru că aceleași reportaje făcute de un reporter de radio foarte meseriaș exploatează avantajul radioului care constă în următoarele: prin mijloacele radiofonice mobilizezi imaginația radioascultătorului, pentru că ceea ce poți să-i dai cu camera de luat vederi este oarecum limitată, este foarte concret și omul care vede o imagine anume, el nu poate să-și imagineze altceva decât ceea ce vede. Ori atunci când ar auzi un reportaj, el și-ar pune în funcțiune imaginația pe baza sunetului de ambianță care îl dai în reportaj, el își construiește propriul tablou. Mai urât, mai frumos, nu se știe, dar e propriu, bazat pe propria imaginație.

Convingerea mea este că radioul în sensul acesta este mult mai bogat, nu contrânge omul să vadă doar ceea ce îi servești tu pe sticlă, dar un reportaj meseriaș, reportaj ca la carte radiofonic, el include experiența fiecărui ascultător, mizează pe experiența lui, ori experiența unui ascultător care de exemplu a citit ceva, a văzut ceva, poate fi chiar mai bogată decât își poate imagina cameramanul și reporterul care-i dau imaginile cu filmări și unghiuri interesante.

Uneori, omul de televiziune poate nici să nu se gândească ce poate să apară în capul ascultătorului, dar se poate întâmpla și invers, de la caz la caz. Un reportaj meseriaș, vorbim de exemplu despre reportajele de la National Geographic, genul asta de reportaje și-am să spun de ultimul care m-a impresionat foarte mult. Mi s-a părut absolut fascinant cum niște înotătoare japoneze, cum se scufundă și scot de acolo tot felul de insecte, ierburi. Sigur că un astfel de reportaj nu poți realiza pentru radio, acolo filmările subacvatice, acolo secvențele astea video pe care le dai sunt de neînlocuit. Adică nu poți să spui că un gen televizat este superior genului radiofonic și invers, ele se completează foarte bine și ele sunt pentru timp diferit și pentru audiență diferită și vreme diferită de urmărit. Pentru că ceea ce de exemplu, omul ascultă la radio în timp ce coduce în mare parte sau are o pauză și se poate uita la televizor în timpul mesei. Sunt lucruri care se completează. Ele sunt într-o competiție și competiția asta îi determină pe jurnaliști să exploateze foarte bine atuurile fiecărui dintre aceste două genuri.

Dacă e să vorbim despre puterea mesajului fiecărui canal media, fie radio sau tv, în cazul unui reportaj de mobilizare a cetățenilor de a participa la alegeri. A cărui canal, radio sau tv, mesajul va fi mai persuasiv?
Dacă vorbim despre un reportaj social și dacă acesta este într-adevărul unul fără elemente de manipulare, pe bune, cred că sunt în condiții egale. Dacă autorul își propune să manipuleze, să facă propagandă, atunci sigur că televiziunea are mai multe mijloace.
La limita bunului simț, se lucrează cu cadrul 25, convențional vorbind, dar elemente manipulatorii televiziunea le are mai eficiente, le are și radioul dacă nu e de bună credință și vrea intenționat să facă propagandă, are și radioul suficiente mijloace. Și în cazul unui mesaj, este vorba despre genuri care se intersectează, dar mai degrabă se completează, sunt complementare în paleta mass media.

Care e atașamentul dvs. față de valorile liberii exprimări în Republica Moldova?
Eu am fost tot timpul liber și consider că asta e o chestie personală, de alegere personală. Nu poate să existe, cum le place să spună sociologii, temperatura medie pe spital, există pacienți, există jurnaliști, există instituții de presă, care au un cod deontologic, un cod editorial și-l respectă. Sigur că cineva e obligat să facă o medie pe spital, dar cantitativ da, avem o presă mai liberă și cantitatea are toate șansele să ajungă, să se convertească în calitate. Încă nu s-a întâmplat deocamdată libertatea pentru care a luptat fiecare jurnalist.

În ce măsură credeți că politica editorială a unui canal media influențează asupra reflectării unei realități sau eveniment?
Politica editorială se convine în momentul angajării. De la o instituție la alta depinde ce înțeleg oamenii prin politica editorială. Dacă într-o redacție politica editorială înseamnă ceea ce vrea mușchii șefului, atunci sigur că influențează. Dacă politica editorială înseamnă neimplicarea în jocuri politice și echidistanță, asta e clar că e cu totul altă mâncare de pește și atunci asta influențează benefic sau malefic calitatea unui produs. Oricum totul pornește de la autorul unei relatări concrete, pentru că omul când este angajat el acceptă condiții de angajare, sunt scrise și mutuale, și el le respectă sau pleacă.

Uneori poate fi și codul interior al jurnalistului, pe care el dacă nu-l acceptă are disconfort. Dacă de exemplu politica editorială a postului vine în contradicție cu convingerile jurnalistului, acest conflict iese în diferite feluri. Sacrifici convingerile, te uiți la banii pe care îi câștigi sau schimbi meseria, pleci la o altă instituție.

Cum vedeți transferul posturilor de radio și tv în mediul online? Există șanse ca această cale virtuală de informare să obțină pe viitor întâietate?
Eu sunt tradiționalist și optez pentru jurnalismul clasic. Jurnalismul clasic înseamnă de exemplu Europa Liberă la care lucrez eu sau BBC-ul, sau CNN-ul, care întotdeauna au în balanță operativitatea și temeinicia și pledează pentru temeinicie, pentru că operativitatea este un sfetnic rău. Sigur că poți fi operativ și temeinic, pentru asta oamenii se pregătesc, de exemplu se iau măsuri ca să fii foarte pregătit. Mă întorc din nou la un eveniment care se așteaptă, de exemplu se anunță rezultatele alegerilor în Franța și atunci tu știi ce vrei, cum te organizezi, tu trimiți reporterii în teren, tu știi unde ai punctele de transmisiune, ești operativ și ești temeinic. Contează deja ca cel care iese în fața camerei de luat vederi cu microfonul să nu debiteze prostii, să fie foarte bine pregătit, să știe ce vrea de la reportajul ăsta, adică poți fi și operativ, și temeinic, dar când trebuie să sacrifici operativitatea pentru temeinicie, pentru un produs făcut profesionist, cu verificări. Dacă operativitatea poate să dăuneze mai mult decât să informeze, atunci te abții și mai bine verifici, mai ales în situații dramatice. Gândiți-vă cât rău poate face o informație neexactă când anunți un accident și nu anunți de exemplu, de unde sunt victimele sau anunți doar un autocar care s-a răsturnat cu niște turiști din Moldova, oameni care merg în Italia. Vă dați seama câtă lume din start este țintită și este lezată printr-o informație neexactă.

Realizați un șir de reportaje video pentru Europa Liberă. De ce un post de radio are nevoie și de reportaje video?
Pentru că vrem audiență și pe internet. Tocmai pentru că acuma e într-o mutație tipicului, radioul este și pe internet și astea sunt ca niște năvoade care le pui ca să prinzi auditoriu. Pentru că există un auditoriu tradițional care te caută pe radio, dar având nevoie de lărgirea audienței pui niște năvoade pe internet ca să prinzi, ca să-i captezi și să-i aduci tot la postul tău. Oricum, Europa Liberă sau genurile tradiționale de jurnalism pe care eu continui să le cred cele mai importante, astea fac audiența principală, restul sunt niște brațe deschise. Încerci să mai prinzi pe cineva în brațe, dar cel care vine spre tine și te caută să-ți vadă ochii, ăla e cel mai important și contează. Cel care îl mai prinzi de mână și-i spui ia stai să-ți mai spun o noutate, s-ar putea să fie accidental, dar s-ar putea la un moment dat ca el să te caute după asta, depinde de măiestria cu care o faci. În ce mă privește personal, mie pur și simplu îmi place, mă fascinează și genul acesta de imagine care nu este foarte elaborat, nu pretinde mult documentarism. Sunt niște imagini pe care le iei și uneori imi place să fac mici filmulețe cu lucruri statice, cu lucruri dinamice care exprimă o stare și în sensul acesta televiziunea sau imaginea pe internet în general este un câmp nemaipomenit de libertate. Este o chestiune foarte captivantă.

6 comentarii:

Tury spunea...

Excelent! Vasile Botnaru un adevăart maestru, o plăcere a-l asculta. Ambele medii pot reproduce în egală măsură calitatea. O ilustrație audio bine potrivită, vocile, descrierea și ora din zi și chiar timpul de afară când e transmis mesajul radio pot face o adevărată televiziunea din radio

Victoria Ungureanu spunea...

Multumesc mult Napocel. Intr-adevar, dnul Vasile Botnaru e un bun exemplu pentru multi jurnalisti!

Anonim spunea...

eu aş îndrăzni să spun cel mai bun exemplu. şcoală dură, dar cu impact. făinuţ interviul

Victoria Ungureanu spunea...

Mulțumesc!

ancutsanutsa spunea...

buna Victoria,un interviu fantastic, si un blog foarte frumos!!!numai bine de la o alta bloggerita!

Victoria Ungureanu spunea...

mulțumesc frumos dragă bloggeriță!