luni, 16 iulie 2012

”Așteptații fiului”

Prietenesc cu imaginația, care mă ajută să înțeleg profunzimea cuvintelor scrise de cineva. 

„Așteptații fiuliu” semnată de Dumitru-Dan Maxim este o carte plină de căutări, căutările de altfel a unui profesor de la facultate. Acesta ar fi unicul motiv pentru care am decis să citesc cartea. Am citit-o cu mare greu, ba am avut examene de stat, ba licența, ba job, iar dorința de a finisa lectura se intensifica.

În carte este descrisă povestea unui bărbat care-și caută fiul și tatăl. E cel care iubește și este iubit de femeie, dar ”păcătuiește”, așa cum spune autorul. Singurătatea și suferința sunt trăirile autorului, iar cele câteva capitole în care ”se lasă iubit de femeie„ sunt cele mai vii imagini, care îți pun în acțiune imaginația.

Sunt un șir de cuvinte cheie, fraze, simboluri și povești care sunt greu inteligibile, iar bărbatul, personajul principal este pesimist. Totuși, autorul punctează o idee la finalul cărții care poate explica și titlul ales. Pe lângă căutările fiului și-al tatălui, autorul scrie :”Închid ochii, îmi acopăr fața cu mâinile tremurânde, mai albe decât ieri, mi le trag pe față în jos și între palme și obraji își face loc cineva- îmi miruiesc fața cu Dumnezeu- atât de demult ce mă tot iartă și mă așteaptă de azi în fiecare zi să trec pe la El, T(t)ată de F(f) iu al meu...”

Mi-a plăcut: ”Timpul nu se măsoară în ani, timpul se măsoară în suferințe ori nimic...”

Niciun comentariu: