marți, 7 august 2012

(Concurs) Fiecare dintre noi poate lupta pentru continuitatea valorilor românești



Am decis să particip la concursul lansat de Forumul Internațional al Jurnaliștilor Români și am nevoie de susținerea voastră. Puteți vota articolul meu întitulat ”Fiecare dintre noi poate lupta pentru continuitatea valorilor românești” semnat de Victoria Ungureanu. Tot ce trebuie să faceți e să accesați pagina oficială de facebook a Forumului și pe wall să găsiți articolul meu și să îi dați like.

Dai CLICK AICI PENTRU A VOTA.

Vă mulțumesc pentru susținere!
Aici puteți citi articolul integral.


Istoria ne-a demonstrat, nu e necesar să ai acte românești ca să te consideri român. Nu e necesar să treci hotarele Basarabiei ori de câte ori vrei spre România și alte țări europene ca să simți cum trăiește românismul prin venele, conștiința și mândria ta de român. E suficient să-ți știi trecutul, val
orile, să cânți limba română și să iubești, orice n-ar fi, să iubești chiar și de la distanță România! Cu asta se luptă majoritatea românilor basarabeni. Ei se luptă cu ura celor care își au în altă parte rădăcinile, dar bătătoresc pământul țării care a suferit atât de mult... 

Am scris un șir de articole în mediul virtual în care mă revoltam din cauza toleranței basarabenilor care s-a transformat într-o tradiție, tradiția de a accepta să ni se vorbească în rusă și să le răspundem în rusă, de a accepta să ni se spună că avem o altă istorie decât cea care ne leagă de România, tradiția de a le oferi condiții necesare în limba pe care o vorbesc- limba rusă. Asta ne-o demonstrează zecile de universități și școli cu predare în limba rusă, ne-o demonstrează și serviciile care sunt la fel în limba rusă, posturile de televiziune și ziarele. Nu e suficient că ni se vorbește în rusă, și mai dureros este că ne lăsăm parazitată limba pe care ar trebui să o numim limba română. E suficient să asculți cu mare atenție cum vorbesc politicienii, oamenii de rând și chiar profesorii. Toți s-au lăsat virusați de rusisme. A fost o perioadă când îmi doream nespus de mult un proiect de colaborare între Republica Moldova și România prin care din numărul total de burse alocate țării noastre, să fie și un număr de studenți care își doresc să devină profesori de limbă română. Urmăresc televiziunea și citesc ziarele din România și pot să zic cu toată sinceritatea, vorbim aceeași limbă, însă în România se vorbește o română mult mai frumoasă, pentru că este mai corectă și mult mai evoluată. Mi-aș dori ca acei profesori de română, școliți în România să revină în Republica Moldova și să crească o nouă generație, generația care vorbește o română corectă.

Vorbim și tot vorbim despre unirea cu Patria Mamă - România, dar despre ce unire poate fi vorba atâta timp cât limbă unui stat străin este ca la ea acasă. Este o limbă acceptată de toți încât nu te mai miră faptul că vezi jurnaliști care te informează într-o română schimonosită, nu te miră întrebarea vânzătoarei ”șto vî hotite?”, nu te mai miră limbajul stradal care te deranjează atunci când îl auzi și te mâhnește pentru că se crede a fi un limbaj ”pricolnâi”. Dragostea mea pentru valorile românești se datorează în mare parte unei profesoare cu o conștiință română pe care am avut-o în gimnaziu. Datorită dezbaterilor și argumentelor pe care le aduceam în cadrul cursurilor de istorie, am însuşit istoria pe care au trăit-o străbuneii noștri, istoria care demonstrează cine suntem și cine am deveni între timp datorită unor interese externe. Tind să cred că suntem un popor puternic, atât timp cât în orice colț al lumii există români care știu limba patriei, saltă cu mândrie la piesele românești și niciodată nu zic ”noi și voi” românului din Basarabia.

Suntem noi, un tot întreg, chiar dacă a fost să fie ca cei din Basarabia să simtă forța comunismului care a încercat să distrugă urmele românismului. Oricât de mult nu și-ar fi dorit ei, atacatorii valorilor noastre, oricum nu au puterea de a ne face să uităm limba patriei, limba în care am vorbit primele cuvinte, limba lui Eminescu și Vieru. Revoltată sunt nu pentru că nu am cetățenie română, chiar dacă mă simt a fi o româncuță din cap până-n picioare, orice nu mi-ar vorbi cei din preajmă, cei de la televiziune și de prin ziare, cei care ne-au guvernat țara timp de 8 ani sau cei cărora le sunt importante doar interesele materiale, sunt revoltată pentru că văd cum se acceptă această virusare a societăţii, cum se acceptă ca cei care se consideră dușmanii românismului să călătoresacă cu pașapoarte românești. Da, oameni sunt și ei, oameni suntem și noi. Însă cum poți să fii bun cu cel care îți zâmbește amăgitor doar pentru anumite interese? Interesul de a călători în Europa și interesul de a obține bursă de studii în România. Credeți că sunt puțini din cei care ajung să aibă cetățenie română și să obțină bursa de studii în România, dar să urască tot ce e românesc sau cel puțin să nu aprecieze, așa cum merită să fie apreciată cultura românească?