duminică, 14 octombrie 2012

Doar cu 60 de roni te facem vedetă! Business fantomă la București

Aaaa la la la, mi-a plăcut să cânt așa! În copilărie visam să cânt pe o scenă mare, iar cu trecerea anilor am reușit să cânt pe scenele din localitate și raion. Atât. Foarte des rămânem la etapa vise parțial realizate, pentru că sunt suficiente motive ca să ne căutăm soliția pentru problemele vieții existențiale. Așa ajungem să renunțăm la tot s-au aproape tot ce e spiritual- adică visul. Într-o epocă în care totul e bani și banul e totul, spiritualul a ajuns să fie cumpărat, până și acel vis inocent cu care trăiești.

Vreau să ridice mâna cei care în copilărie nu și-au dorit să devină vedete? Sună haios, amuzant, cineva poate râde în hohote, dar e destul de adevărat.

Zilele acestea am fost în calitate de participantă la Festivalul de Film Internațional Animest la București. Am hoinărit pe străzile capitalei timp de 4 zile. Am văzut lucruri frumoase și mai puțin frumoase. A nu se înțelege greșit, prin acest articol nu vreau să știrbez din imaginea României, vreau doar să vă povestesc experiența pe care am trăit-o.

Mă grăbeam. Era fără un sfert ora 16:00. Trebuiea să mă întâlnesc cu  un amic pe care îl cunoscusem pe rețeua de socializare. Eram atentă la drum, să ajung în Piața Romană. Eram de câteva zile în București și încă îmi mai era frică să nu mă rătăcesc. În acel moment îmi ieși în cale o domniță cu o broșură în mână. ”Domnișoară îmi acordați un minut?”. Sigur, am răspuns ”Nu, mă grăbesc”. Merg nu mai mult de 30 de metri, apare un tip cu aceeași broșură în mână care la fel mă roagă să-i acord câteva minute. De data asta mi-am zis hai să-i dau o șansă. Și-a început discursul cam așa: ”Suntem o agenție care e în cautare de modele pentru publicitate și filme. Împreună cu Antena 1 suntem în cautare de fete și organizăm un casting. Vreau să te invit la un interviu, acolo unde ți se va explica mai multe”. Sună intrigant nu? O bucureșteancă ar fi spus din prima nu, pentru că e la curent cu existența businessului fantomă în România. Eu însă iarăși i-am dat o șansă. Zic hai să văd ce zice aia, că sunt curioasă. Așe îmi e profesia. 

Era vorba de o femeie care avea în față un formular. A început să mă întrebe mai multe despre mine, cu ce mă ocup, dacă locuiesc în România, date personale, de contact, dacă am mai avut apariții la tv. Întrebările și informațiile curgeau.  După ce a completat și-a adunat informația a zis :”pentru a participa la casting trebuie să achitați 60 de roni valabi pentru un an”. Mi s-a promis că va fi un job pe urma căruia voi câștiga 50 de euro pentru serviciile in calitate de model - *minus* 15% care merg în buzunarul lor. Mi-a făcut 3 poze, complimete și iar complimente ”ai zâmbet și păr frumos, îmi place cum ți-ai împletit părul, îmi place geanta ta, îmi place portmoneul tău”. Să fie o tactică bună? Să fie asta undița lor? Acum cred ca da.  Mai mulți prieteni mi-au zis că eu nu pot spune nu și este adevărat. Chiar și atunci când sunt super ocupată și cineva mă roagă să-l ajut, nici atunci nu pot spune nu. Uneori pierd, alteori câștig dublu...

Ah, nu vam spus, dar cred că vați dat seama, sigur că am spus ”da”, eu nu pot spune nu. Mai ales pentru că mă aflam într-o țară străină și nu știam de existența acestor fantome, undițe mincinoase.

Îmbucurător e faptul că în România se dă bon. Să fie asta fals? Am făcut shopping și mă rugau vânzătoarele să aștept ca să mi se dea bonul de plată. Mă întreb dacă e fals a celora de la agenția de modă.

Acum nu aștept nici sunetul, nici mesaj pe e-mail de la ei. Sunt sigură că am fost dusă frumos de nas...
Fetele mele frumoase, basarabencele noastre, nu dați nici o șansă! :)




Niciun comentariu: