vineri, 19 octombrie 2012

Sărăcia lor și sărăcia noastră // FOTO

Foto: Radu Anastas, Școla de Studii Avansate în Jurnalism

”Suntem cea mai săracă țară din Europa”. Am în geantă 2 telefoane, un portmoneu cu câteva sute de... Uneori cu câteva zeci, sufiecient ca să ies dimineața din casă și seară să ajung acasă, fără ca să mai iau masă, așa cum ar trebui. Am o carte și câteva la număr pe care încă nu le-am citit, dar în care am investit bani. Îmi place să investesc puținul pe care îl am din salariul meu în cărți, dar despre sărăcia intelectuală, altă dată.

Am revenit de curând dintr-o călătorie din București. Și nu o călătorie simplă, din asta de care au parte mai des moldovenii. ”Merg să fac shopping la București”, spun ei. Așa văd ei călătoria. Alții spun ”merg să depun dosarul pentru cetățenie” și puțini din ei, călătoresc cu adevărat. În cele 4 zile, timp în care am pășit pragul unor muzee, parcuri, străzi, pieți renumite din București, a fost un semn că e posibil într-o perioadă scurtă să vizitezi multe locuri reprezentative pentru acel oraș, care pot lăsa o urmă spirituală și întelectuală în sufletul și în cutia Ta.

Tineri și bătrâni
Săraci și bogați sunt peste tot. M-am convins de asta văzând și pe străzile Bucureștilor femei, bătrâne, copii, bărbați care cerșesc și/sau dorm noaptea în stradă. Încerc să fac un exercițiu asupra memoriei și nu-mi prea amintesc să fi văzut cerșetori, de exemplu, în Veneția. N-am călătorit prea mult, dar dacă ajung undeva, încerc să observ cât mai multe... La Chișinău sunt la fel de mulți cerșetori, așa cum ați observat și voi, sunt tineri și apți de muncă!

Dacă o bunicuță de aproape 80 de ani poate mătura o stradă, poate vinde lapte și dovlecei, atunci de ce nu poate să o facă la fel un bărbat sau o femeie cu vârstă cuprinsă între 30-50 de ani? Sigur, nu se pun în discuție copii impuși de părinți alcoolici să facă asta și nu mai spun nimic de oamenii invalizi, care nu-și pot găsi un loc de muncă, oricât de mult și-ar dori.

Sărăcia Moldova!
Fiind studentă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism, la fiecare curs, fie știre, articole lungi, interviuri sau curs de fotojurnalism, noi adunăm informațiile necesare de pe teren pentru un material jurnalistic De exemplu, la cursul de articole lungi, predat de jurnalista Alina Radu, am fost trimiși să realizăm un material adunând informații din Piața Centrală. Acolo, împreună cu colegii mei am descoperit o bătrână care vindea dovlecei. Iată poveste ei: ”De câteva ori pe săptămână, pensionara Maria Grigore în vârstă de 77 de ani vinde dovlecei și flori la poarta Pieței Centrale. Timp de 10 își câștigă astfel existența în ciuda faptului că deseori este alungată de organele de poliție. ”Sunt paralizată și mă mișc cu greu. Nu am bani pentru pâine. Am dat pentru medicamente 2 mii de lei. Pensia mea e de 1000 de lei. N-am cerut de la nimeni ajutor pentru că trebuie să umbli, dar eu nu pot umbla. Am o fată dar săraca muncește servitoare”, a spus  pensionara Maria Grigore în vârstă de 77 de ani.

Zilnic câștigă până la 100 de lei. ”Azi am vândut vreo 5 kg și plec acasă cu 60 de lei.  Poliția mă alungă, dar nu-mi pot face nimic pentru că văd că sunt bătrînă și sunt paralizată”, a adăugat bătrâna.

Citind povestea bătrânei, te mai consideri sărac?

Cât de diferit vedem și simțim SĂRĂCIA!

PS: Poate acest articol o să vă facă să nu mai ”luptați” pentru un iPhone 5. Știm, vrem și trebuie să apreciem puținul nostru, care este acel mult sau irealizabilul pentru cineva. Acel cineva din mijlocul străzii, acel cineva care la 70 de ani și mătură frunzele toamne, acel cineva care vinde dovlecei...

Am două telefoane în geantă, câteva sute, uneori câteva zeci ca să ies și să ajung seara acasă. Nu adorm niciodată flămândă sau în frig. Sunt fericită, fără un iPhone 5, fără un mercedes în cutrea casei, fără câteva mii de euro în cont. Sărăcia lor și sărăcia nostră e percepută și trăită atât de diferit...



2 comentarii:

mora spunea...

Si eu sunt fericita fara un iphone 4 sau 5. Ma bucur ca mai sunt oameni care sunt fericiti si fara. Am un nod in stomac cand vad cata saracie e la noi. Incerc mereu sa fac ceva. Cateodata reusesc..altadata nu...
Salutari de departe.

Victoria Ungureanu spunea...

Mulțumesc Mora!
Mă bucur că ești alături.