vineri, 2 august 2013

Suntem tânțari, dar vrem să fim fluturi!

... trecut de ora 2. Insomnia asta, își spuse Emilia cu o doză de revoltă. Ar fi vrut acum să fie împletită cu gindășia unor mâine imense. Și își amintește de câte ori, insomnia o face să se gândescă la ”ce frumos ar fi fost dacă...”, ”cât de fericită ar fi fost dacă”... țânțarii și fluturii...


sursa foto: codrosu.ro

În viață nu avem mereu opțiunea de a alege între ”țânțari și fluturi”. Între periculos și frumos, întotdeauna alegem frumosul sau nu? Continua să mediteze Emilia. Știa că uneori ideile și gândurile ei erau lipsite de sens, de aceea obișnuia să sfârșească cu o întrebare la care nu se obosea să găsească un răspuns. Trecut de ora 2.

Emilia începe să enumere:

De câte ori aș fi vrut să fiu mai bună cu X și mai răutăcioasă cu Y. ... și aici tânțari și fluturi.

De câte ori aș fi vrut să locuies într-o altă țară, undeva, departe. ... și aici țânțari și fluturi.

De câte ori aș fi vrut să reacționez altfel, să primesc altfel ceea ce mi se oferă. ... și aici țânțari și fluturi.

De câte ori, în adolescență mi-aș fi dorit să fiu Maria, o fată zveltă, frumușică și iubită de băieți. ... și aici țânțari și fluturi.

De câte aș fi vrut să fiu altfel, suficient de altfel ca să-i fiu pe plac. ... și aici țânțari și fluturi.

Să continui? 
Se întrebă Emilia.
Să continui...

De câte ori aș fi vrut să îmi pun un lacăt la gură și să nu le mai spun pe toate oricui....
De câte ori aș fi vrut să pot arunca din cutie lucrurile care îmi complică viața...
De câte ori aș fi vrut să nu-mi ascund frica și egoismul...
De câte ori aș fi vrut să nu mă mai intereseze atât de mult reacția lor... nu contează decât ce simt acum...
Sunt țânțar... de câte ori mi-aș fi dorit să fiu un fluture.
Cum e oare să fii fluture? *

O fi aproape ora 3.
Azi e azi. E un start.


Un comentariu:

Anonim spunea...

Daca cumva vei da cu capul in perete cu initiativele tale, voi fi bucuros sa te adapostesc la mine si sa te las sa uiti de lume atit cit vei dori. :)
V.