Cărţi online


ATITUDINEA ESTE TOTUL de Jeff Keller
Te-ai întrebat vreodată cât de mult îţi poate schimba viaţa trasformarea propriei atitudini negative în una pozitivă? Te-ai întrebat cât de fericit eşti acum? În relaţiile pe care le ai? În cercul de prieteni sau la serviciu? Te-ai întrebat dacă ceea ce faci acum este tocmai ceea ce-ţi place şi ceea la ce ai visat? Dacă nu te-ai întrebat, atunci a venit timpul să te întrebi. Şi dacă descoperi că ferestrele atitudinii tale sunt murdare, atunci trebuie să citeşti cartea :"Atitudinea este totul" de Jeff Keller. Acesta e primul pas spre schimbarea atitudinii tale. Eşti gată să-ţi faci viaţa mai frumoasă, să te simţi fericit, împlinit? Atunci savurează din lecţiile oferite de oratorul Jeff Keller.

Probabil, citind primele întrebări din acest articol, va dus gândul că e un fel de PR pentru această carte. NU este aşa! N-am nici un beneficiu din asta. Primeşte această recomandare ca de la un prieten sincer, chiar  dacă şi virtual. Dacă ceea ce am spus până aici nu te-a convins să citeşti această carte, am să-ţi povestesc ce a însemnat atitudinea negativă şi cea pozitivă în unele etape din viaţa mea.

Să-ncep cu atitudinea negativă. De câteori am acceptat să am o prietenie cu vreun băieat, am făcut-o ba pentru că prietenele îmi spuneau să încerc, ba pentru că mi se părea ok băieatul, ba că nu pot să refuz un băieat atât de drăguţ. Deci, m-am lăsat influenţată de forţele externe şi cel mai important, NICIODATĂ n-am crezut că aceste prietenii vor dura. Era vorba de propria mea ATITUDINE NEGATIVĂ. Acceptam să prietenesc, ştiind deja că prietenia nu va dura. Nu doar pentru că eu nu eram sută la sută interesată şi-mi doream să mă implic, dar şi pentru că nu acţionam. Ştiam că va eşua, iar atitudinea negativă n-a făcut decât să se întâmple aşa cum intuiam că va fi. Abia după ce am citit această carte, mi-am dat seama că am greşit enorm şi că în astfel de prietenii am avut mereu o ATITUDINE NEGATIVĂ. Continuam să accept şi aveam o atitudine negativă,  iar scenariile se repetau...temeleri mele in această privinţă nu făceau decât să mă împiedice să mai accept, să risc şi să am o atitudine pozitivă. Deci, important e să ai o atitudine pozitivă. Să crezi că va fi bine şi chiar dacă acea prietenie va fi un eşec, crede-mă, aceasta va fi o nouă lecţie pentru tine. Jeff Keller îţi destăinuie atâtea exemple reale, că nu poţi să te mai îndoieşti de faptul că gândurile şi cuvintele pozitive atrag oameni, oportunităţi şi circumstanţe fericite. Toate te duc spre realizarea scopului tău în viaţă.

Dacă nici exemplul cu atitidinea negativă nu te-a convins, atunci trecem la cea pozitivă. Întotdeauna am tratat oamenii cu respect. Mereu am ZÂMBIT. Unii mă priveau ca o persoană prea naivă sau poate copilăroasă. Timp de 20 ani, n-am ştiut că ZÂMBETUL MEU face minuni, îmi schimbă viaţa, îi cucereşte pe oameni şi circumstanţele de care am nevoie pentru ca să obţin încrederea de sine, care îmi lipsea atunci. Îmi amintesc cum în primul an de studiu, toţi colegii îmi spuneau că sunt cea mai zâmbitoare fată, că eman energie pozitivă şi că această energie, sinceritate şi pozitivism nu e doar în zâmbet, ci şi în lumina din ochi,  in sinceritatea cu care îi tratam, comunicam şi îi ajutam pe cei din jur. Atitudinea pozitivă mi-a deschis foarte multe uşi. Am obţinut multe colaborări şi prieteni, multe propuneri pe care n-am ezitat să le accept. Dar n-a fost totul chiar atât de perfect. Am avut şi eşecuri pe care le-am analizat şi-am înţeles asupra căror lucruri trebuie să muncesc, să le schimb... lucruri care mă pot dezvolta şi mă pot duce mai aproape de realizarea scopului. În cartea "Atitudinea este totul" vei descoperi prin argumentele şi exemplele aduse de autor, cât de importantă este atitudinea pozitivă şi cât de utile  pot fi eşecurile care sunt inevitabile.

Dacă nici aceste rânduri nu te-au convins, atunci eşti acel om fericit care are deja o atitudine pozitivă sau pur şi simplu, atitudinea negativă continuă să-ţi influenţeze acţiunile pe care ar trebuie să le întreprinzi pentru a nu trăi pur şi simplu de la o zi la alta....Această carte te va ajuta să-ţi speli fereastra atitudinii tale cu ajutorul detersivului oferit de Jeff Keller.

Lectură utilă!

"Dacă vrei să-ţi schimbi condiţia, începe prin a gândi diferit" NORMAN VINCENT PEALE
"Dacă vei fi o persoană pozitivă şi entuziastă, oamenii vor dori să-şi petreacă timpul cu tine" JEFF KELLER
"Poţi obţine tot ce îţi doreşti în viaţă dacă îi vei ajuta pe alţii să obţină ceea ce îşi doresc" ZIG ZIGLAR
"AI vrea să-ţi furnezez o formulă a succesului? Este extrem de simplu. Dublează-ţi rata de eşecuri" THOMAS J. WATSON
"Succesul pare să depindă în mare măsură de propria ta rezistenţă după ce toţi ceilalţi au renunţat" WILLIAM FEATHER
"Cea mai mare greşeală pe care o poate cineva este să îi fie frică să greşească" ELBERT HUBBARD  

"Întreabă-mă orice" de Mihaela Rădulescu (Cărţi online)

Cineva, tot din mediul online, scria că n-are de gând să se laude, s-o facă pe deşteapta şi să scrie pe blog despre cărţile pe care le-a citit. Eu însă susţin intenţia, tot a mai multor bloggeri, de a le recomanda cititorilor cărţile citite. Tocmai de asta continui să vă aduc fragmente din cărţile pe care le citesc....

Săptămâna asta am răspuns la întrebările Mihaelei Rădulescu. Au fost întrebări la care m-am angajat să răspund sincer. Pe lângă acele zeci de întrebări formulate cu stricteţe de autoare, am descoperit şi câteva frânturi din istoriile de dragoste a unor femei care le pot lua ca nişte lecţii pentru o începătoare ca mine... Istoriile au trezit dorinţa de a inventa ecuaţii pentru un eventual experiment la un laborator de la cursul de iubire, facultatea viaţă.

Lectură plăcută!

Când cei din jurul tău nu mai ştiu să-ţi facă bucurii, poate fi un semn că tu ai uitat, la rându-ţi, să-i bucuri. Ştim să facem lucruri complicate, cu mâinele sau cu creierul, ştim să facem lumea să meargă rapid înainte, dar câţi putem să facem măcar un om să zâmbească? De pus pe gând...

N-am învăţat toate lecţiile din manual, dar am priceput, cândva, că a trăi mereu cu panica de a fi înşelată este mult mai dezavantajos decât să trăieşti liniştită, plină de pasiune şi iubire, până unde se poate...

Când ne iubim bărbatul cu sufletul întreg, rareori putem renunţa la el doar pentru că a fost lipit de trupul altei femei. Trecem, ca printr-un ritual instinctiv, prin toate stările de suferinţă şi respingere, dar, la capătul lacrimilor şi al frământărilor, iertăm şi mai încercăm o dată să construim puntea fericirii în doi.

E rău când nu înţelegi unde ai greşit şi ce anume l-a făcut să uite şi de intimitatea voatră construită temeinic şi în bucurie... Este şi mai rău când simţi că nu mai e fericit cu tine nu pentru că tu greşeşti undeva, ci pentru că el are mereu variante, posibilităţi, caută, vânează, îşi încearcă norocul bărbăteşte, fără urmă de moralitate sau corectitudine faţă de tine.

Iubirea este minunea din viaţa fiecărei dintre noi, este zâmbetul nostru cel mai senin şi strălucirea de stele din ochi. Da, exact poezia asta, mai profundă sau mai naivă, o simţim până în adâncul sufletului atunci când ne îndrăgostim. Iar când se duce naibii totul, plecăm şi noi în călătoria asta obligatorie şi absurdă- dar, cumva, găsim soluţii să fim din nou iubite. Dacă e adevărat că pentru fiecare femeie există bărbatul potrivit, atunci nu mă îndoiesc că-l veţi găsi.

Nu poţi să-ţi întrebi iubitul de o sută de ori pe zi "mă iubeşti?", decât dacă asta e convenţia de alint a cuplului vostru-altfel devine agasant, chiar şi pentru cel mai sensibil suflet de bărbat, cred... Nu poţi să-ţi trăieşti viaţa ca pe o scenă, aşteptând ca toţi cei importanţi pentru tine să fie un public care ovaţionează fiecare întreprindere a ta. Dar poţi să te sprijini pe complimente, pe vorbe frumoase, pe sentimente puternice şi pozitive, ca să nu oboseşti îndoindu-te de tine...

Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuinţezi a fost făcută din iubire şi de aceea nu poate funcţiona fără acest combustibil. Ai grijă să-i faci mereu plinul. Dacă o iei în braţe, nu uita să repeţi constant gestul. Reacţionează la fel de minunat la săruturi şi mângâieri, ba chiar la cuvinte calde şi simple.

Nu lovi niciodată o femeie, căci vei înceta să mai fii bărbat şi vei deveni o jigodie, chiar pentru copii tăi.

Femeile, chiar cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple- o floare, chiar şi una sălbatică, le dă atâţia fiori cât un bărbat nu poate înţelege... Măcar o dată, într-o zi oarecare, din banalul motiv ca ţi-e dragă... joia asta, nu uita să-i duci o floare, poate chiar cea care-i place ei, nu cea pe care ai găsit-o la colţul străzii...

Nu uita niciodată că femeia are nevoie să-i spui cât e de frumoasă, cât îţi e de dragă şi cât de tare-ţi lipseşte. Pe ea, cuvintele calde o fac şi mai frumoasă, iar faptele frumoase o fac şi mai caldă... Cu atât de puţin, poţi face atât de multe, în primul rând pentru tine.

Nu te îngrijora că piesele din care e făcută femeia se mai deteriorează şi îşi mai schimbă aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însă e preferabil să observi că şi piesele tale suferă exact aceleaşi transformări...
Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viaţa ta- pentru fiecare femeie care te-a iubit sau te iubeşte ai fost şi tu altul.
Nu-i strica bucuriile mărunte- exact din ele se încarcă şi, fară să ştii, din energia ei te încarci şi tu.

Ascult-o când vrea să te întrebe, când încearcă să te cunoască şi să te înţeleagă- atunci iubeşte cel mai mult, deşi pentru tine pare invers în acel moment.

Unele emoţii puternice nu pot fi păstrate intacte decât întorcându-le spatele, ca în faţa unui peisaj ameţitor de frumos. Nu-l poţi aprecia la fel decât căutând altul, părăsindu-l cu bucurie că ai primit un dar, nu că te-ai desprins dintr-un loc... Următoarea ta reuşită e sigur mai captivantă decât cele pe care le-ai tezaurizat deja...



"De ce iubim femeile" -Mircea Cărtărescu (CĂRŢI ONLINE)

Întotdeauna am fost curioasă să aflu cum vede bărbatul femeia. Şi nu una anume, dar una care are pictate pe suflet şi pe trup calităţile comune tuturor femeilor. Intenţionat sau din întâmplare, cineva mi-a recomandat cartea "De ce iubim femeile" semnată de Mircea Cărtărescu. O zi din viaţa mea i-am dedicat-o acestei cărţi, acestui scriitor. Mi-am dedicat-o mie şi bărbatului pe care-l voi iubi, pentru că am desprins din această carte adevăruri trăite de bărbaţi pe care n-aveam de unde să le cunosc. Sunt şi fel de fel de insecte otrăvitoare, dar aş vrea să cred că fiecare din ei, atunci când înveninează o femeie, după regretă cel puţin, dacă nu-ndrăzneşte să-şi ceară scuze, chiar dacă asta nu mai poate schimba nimic...
Şi se pare că un bărbat nu se-ndrăgosteşte de zdrenţele care-s pe o femeie (fie ele la modă sau nu). El se-ndrăgosteşte de privirea ei, de mirosul ei, de simplitatea ei, de inocenţa ei, de frumuseţea ei irepetabilă...
Am descoperit un scriitor sincer şi mi-a plăcut pân' la irosirea tuturor comentariilor, impresiilor deja personalizate şi interpretate de mine... interpretarea şi decodificarea adevărurilor văzute şi simţi de bărbat....
Autorul reuşeşte să te facă prietenul său prin detaliile care ţi le povesteşte. Suferinţa de altă dată descrisă în culori, cerul scăldat în ceaţă, blocuri îngălbente de timp, suflet plouat de experienţele unor iubiri.... le descoperi într-o carte scrisă cu peniţa a cărui cerneală e un conţinut fabricat doar de sufletul unui bărbat.

“Nu poţi face nimic ca să ai stil. Pentru că stilul nu îl ai, ci îl eşti. E engramat acolo, în ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica fluidelor corpului tău, în spotul de lumină de pe pupila ta catifelată. În înţelepciunea minţii tale, care înaintează când universul înaintează şi se retrage când universul se retrage.”
“Un act sexual in care corpurile nu se cunosc mi se pare ratat de la inceput.”
“ Fără intimitate reală, atât femeia cât şi bărbatul sunt literalmente asta: un fel de mânere la care performezi un număr de gimnastică. Poate fi uneori distractiv (mai ales pentru bărbat), ca legănatul pe un balansoar, dar, din punctul meu de vedere, e un mod primitiv, puştesc, nesatisfăcător de a face sex.”


“De fapt, fac dragoste doua corpuri care se cunosc infinit de mult şi care nu se mai satura, totuşi, re-descoperindu-se.  stiu ce va face in fiecare clipa, si totusi sunt mereu surprins. Cu cat ii stiu mai bine pielea si tendoanele si cutele su gesturile si cuvintele, cu atat mai intensa si mai disperata mi-e curiozitatea.
“De fapt, ajungi cu adevărat la maturitate sexuală doar atunci când începi să trăieşti un ciudat solipsism în doi care te face să spui: în tot universul nu există decât două fiinţe care fac cu adevărat dragoste: eu şi iubita mea.”


“Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi pe care-o iubeşti cu adevărat.”
“ Bărbaţii au creierul impregnat de hormoni. Nici cel mai distins intelectual nu e altfel, până şi el, la orice vârstă, îşi imaginează cum ar face-o cu fata plictisită, necunoscută, de lângă el. Dar când cunoşti cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poţi iubi, semnul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici “balcoanele” nu se mai văd, de parcă hormonii sexului şi-ai agresivităţii s-ar retrage din creierul tău tumefiat şi l-ar lăsa inocent ca un creier de copil şi translucid ca o corniţă de melc.”
“…facem sex cu un creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, dependent, dornic de a da şi a primi afecţiune.”
“ Pentru mine nu există, deci, “cea mai minunată”  în sensul de 90-60-90, nici în cel de blondă, brună sau roşcată, înaltă sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea cu care am putut avea un copil virtual numit “cuplul nostru”, “dragostea noastră”.

"Viaţa este aici şi acum"- Osho (CĂRŢI ONLINE)

De data asta vă propun un rezumat care e într-o armonie perfectă cu melodia şi imaginile care însoţesc gânduri desprinse din carte. V-o recomand pentru că eu citind-o mi-am  dat seama câte clipe am pierdut şi cât de neînseamnat e trecutul prăfuit de amintiri şi viitorul înlănţuit în speranţe. Trăieşte prezentul! Trăieşte aşa cum simţi şi vrei! Trăieşte după propriile legi! Dăruie iubire fără ca s-o cerşeşti! Acceptă-te pe tine şi pe cei din jurul tău aşa cum sunt, pentru că toţi suntem unici!





"Alchimistul" de Paulo Coelho



Credeam în semne, dar nu întotdeauna le dădeam importanţă. "Alchimistul" prin istoria descrisă, m-a convins că fiecare din noi trebuie să lupte pentru Legenda Personală şi să decodifice semnele care te duc spre realizarea visului şi-a destinului scris de o singură Mână.

Autorul susţine ideea că fiecare din noi e predestinat să fie un cineva pe pământ şi reuşeşte dacă ştie să-şi asculte inima şi să accepte semnele (pozitive sau negative) ca o binecuvântare care te duc spre cunoaşterea Legendei Personale. Cel mai important e să ştii ce vrei, pentru că atunci când te concentrezi spre un vis, atunci şansele de a deveni realitate sunt maxime şi călătoria spre vis e mult mai interesantă....

"Acceptăm un adevăr numai după ce l-am negat din tot sufletul, că nu trebuie să fugim de propriul nostru destin şi că mâna lui Dumnezeu este infinit de generoasă, în pofida severităţii ei"
"Dumnezeu a scris in lume drumul pe care fiecare om trebuie să meargă. Trebuie numai să citeşti ce a scris El pentru tine"
"Tocmai posibilitatea să-ţi implineşti un vis face viaţa interesantă"
"Nu uita de limbajul semnelor. Şi mai cu seamă, nu uita să mergi pină la capătul Legendei 
tale Personale"
"Trebuie să profităm cind norocul e de partea noastră, şi să facem totul ca să-l ajutăm tot aşa cum ne ajută şi el pe noi. Asta se numeşte inceput de Bun Augur. Sau "norocul incepătorului"
"Incearcă să ştii totdeauna ce vrei"
"Orice binecuvântare care nu e acceptată se schimbă în blestem"
"Deciziile erau abia începutul unui lucru. Când cineva lua o decizie, de fapt se cufunda într-un torent puternic ce-l ducea în locuri pe care nici nu le visase în momentul luării hotărârii"
"Cu cit ajungi mai aproape de vis, cu atit Legenda Personală se transformă intr-o adevărată raţiune de a trăi"
"Nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru că oricine poate să dobândească orice vrea şi îi 
face trebuinţă. Ne temem doar să nu pierdem ce avem, fie vieţile, fie plantaţiile noastre. Dar ne trece frica atunci când înţelegem că istoria noastră şi istoria lumii au fost scrise de 
aceeaşi Mină"
"Sufletul Lumii. Când doreşti ceva din toată inima, te afli mai aproape de Sufletul Lumii. Este totdeauna o forţă pozitivă"
"Dacă vei putea rămâne mereu în prezent, vei fi un om fericit"
"Cind iubeşti, lucrurile capătă un sens şi mai adânc"

"Nişte răspunsuri" - Mihaela Rădulescu 

Adesea, descoperi cele mai bune, cele mai utile şi  poate cele mai aproape de sufletul tău, cărţile care parcă vin de nicăieri, dar care reuşesc să schimbe ceva în tine...


Acest weekend l-am petrecut în compania cărţii "Nişte răspunsuri"  semnată de vedeta de televiziune din România, Mihaela Rădulescu. 
Am primit mult mai mult decât aş fi aşteptat, nu pentru că m-am regăsit pe alocuri, ci pentru că am descoperit  experienţa unei femei de peste 40 de ani. Iar vârsta şi experienţa unei femei, o poate direcţiona pe una de 20 de ani. Chiar dacă cartea nu se vrea şi nici nu pare a fi una cu texte cu lecţii de viaţă. Poveştile şi argumentele scriitoarei, nu fac altceva decât să răscolească prin dulapurile sufletului şi să-ţi spună care sunt cele mai importante momente din viaţă pe care trebuie să le trăieşti, pentru care trebuie să lupţi, pentru care trebuie să fii liberă şi să....IUBEŞTI.


"De câte ori am fost îndrăgostită. Atunci m-am simţit frumoasă de tot, chiar şi fără farduri sau vreo rochie nouă...

Sunt incapabilă de one night stand. Am nevoie de curte, de cuvinte, de radiografie, de învăluire, de o mulţime de detalii din care să compun pornirea de a mă dezbrăca în faţa unui bărbat. Trebuie să mă excite cu creirul şi abia apoi cu vreun trup impecabil sau cu nişte dinţi imaculaţi...

De câte ori am iertat câte o mizerie de-a unui bărbat, am descoperit curând că de fapt nu l-am iertat. Sau, mai degrabă, nu l-am înţeles, deci nu l-am mai iubit.

Dacă aş avea o jumătate... i-aş iubi felul în care mă iubeşte. Celelalte calităţi sunt mereu imperfecte şi mai uşor de găsit.

Lumea în care trăiesc. Am tot vrut să fiu mai bună ca alţii, să ajung ca alţii, să-i depăşesc pe unii, să-i înţeleg pe alţii... Nu poţi ignora lumea ca să-ţi urmezi drumul ales, trebuie să-i vezi bine, să ştii cu cine te măsori, cum arată oamenii pe dinăuntru, mai ales în meseria mea. Nu poţi fi actor fără să fii măcar unul dintre oamenii lângă care trăieşti...

Dacă aş fi bărbat, n-aş iubi o femeie pentru frumuseţea ei, ci pentru feminitatea ei...
Dor de iubirea vieţii tale- e culmea dorului. Întreabă-ţi sufletul. Îţi va spune, probabil, că atunci te-a cunoscut cu adevărat...
Dorul e rezumatul perfect a ceea ce contează cu adevărat în viaţa ta.

Bărbaţii care plâng în faţa unei femei sunt nişte oameni foarte frumoşi şi au o forţă pe care niciun muşchi de suprafaţă n-ar putea-o întrece.

"Tu ce mai faci?" ar trebui, într-o variantă romantică, să fie o întrebare adresată sufletului unui om drag, despre care vrei să ştii cu adevărat cum îi merge, ce-l doare, ce-l frământă, ce probleme are, ce bucurii are de împărtăşit... E una dintre puţinele întrebări care ar treui să fie asezonate cu privire adâncă în ochii celuilalt şi cu un timp anume dedicat răspunsului.

Un bărbat iubeşte o femeie pentru că are o coregrafie frumoasă a gesturilor de viaţă în doi şi abia apoi o iubeşte pentru că e compusă din piese frumos armonizate, cremuite, lustruite, parfumate şi impecabil articulate, chiar dacă pe acestea le vede primele. Femeia pe care o vre de soţie nu e numai aleasa inimii, ci şi a creierului.

DA-ul care face perechi din oameni singuri are o emoţie sublimă, care pe unii îi ţine toată viaţa... E răspunsul pe care nimeni, niciodată, de bunăvoie şi nesilit de nimeni nu l-a dat cu tristeţe, ci doar cu o imensă şi copilărească bucurie de om mare. Ce urmează după DA e mare întrebare la care trebuie să gândim răspunsul în doi...

Nu toţi bărbaţii ştiu să alinieze cuvinte care să devină versuri spre a vorbi despre femeia pe care o iubesc- dar le simţi privirea şi un fel anume de a se purta cu ea care-ţi spune tot. Îi ador pe bărbaţii care văd la femeile lor amănunte sublime, care observă mici şi rafinate detalii pe care le iubesc ca pe întreg. În afară de sâni, fund, picioare şi buze, femeile norocoase au privilegiul, din partea bărbaţilor lor, de a fi admirate pentru felul în care-şi trec mâna prin păr...

Adevărul despre frumuseţea unei femei e mereu în ochii celui care o iubeşte.
Toţi ne pricepem la pus etichete, toţi ştim să "citim" oameni din prima şi puţini avem calitatea rară şi preţioasă de a recunoaşte că ne-am înşelat în privinţa unui om, în bine sau în rău".

N-am să transcriu nici un cuvânt din ultimul capitol. Search trebuie citit integral de cei curioşi, cei care au dorinţa să descopere o poveste de dragoste care n-are vârstă, care ştie să renunţe la avuţii, la relaţiile cu părinţi...renunţă-n numele iubire...

"Verde-n faţă"- Marius Tucă

Am primit în dar o carte valoroasă. De facto, pentru mine fiecare carte sorbită este valoroasă. Nu contează care e tema abordată, nu contează dacă e romanul care mă impresionează până la lacrimi sau o carte care educă jurnalistul de mâine care tind şi vreau să devin.

Cartea "Verde-n faţă" semnată de jurnalistul Marius Tucă, este cartea în care descoperi oameni realizaţi. Iar de la autorul cărţii ai ce fura, pentru că aşa se face în jurnalism, se fură frumos şi conştient...Din cele 10 interviuri în care sunt pictate 10 personalităţi din România, mi-am întărit ideea că oricine ar fi omul din faţa ta, tre să ai curajul de a te ridica la nivelul interlocutorului tău. Ori într-un interviu, nu mai este valabilă acea piramidă în care cineva e cocoţat pe vâr, iar celălalt e la baza acesteia. Probabil, totuşi această libertate de a comunica cu personalităţi notorii vine odată cu experienţa de jurnalist.

Cele 10 personalităţi din România abordate de Marius Tucă sunt: Florin Călinescu, Ion Ţiriac, Andreea Marin, Adrian Păunescu, Ion Cristoiu, Mircea Dinescu, Toni Grecu, Gheorghe Dinică, Tudor Gheorghe, Andrei Pleşu. Sunt jurnalişti, oameni de televiziuni, actori şi artişti a căror istorii de viaţă, începuri de carieră, eşecuri şi succese, n-au făcut altceva decât să-mi confirme încă odată că toate sunt posibile dacă eşti binecuvântat de Dumnezeu şi ai talent, pentru că nu se obţin toate doar prin muncă şi dorinţă; să ştii să profiţi de orice propunere, să nu-ţi fie teamă să o iei de fiecare dată de la început, atunci când dintr-un motiv sau altul, ajungi să fii izgonit de la locul de muncă. Pentru că toate îşi au rostul lor...

O cărte pe care li-o recomand, nu doar jurnaliştilor, pentru că să descopere stilul publicistului şi realizatorului de televiziune, Marius Tucă. Li-o recomand tuturor, pentru că fiecare din noi avem nevoie uneori de astfle de sursu motivaţionale, astfel de poveşti reale...

"Tema pentru acasă" - Nicolae Dabija 

Romanul "Tema pentru acasă" este o revelaţie pentru generaţia de astăzi şi o confirmare a realităţii  generaţiilor de ieri, a părinţilor şi buneilor noştri. Este o parte din jurnalul istoriei basarabene si istoria intelectualităţii din perioada chinului organizat de sovietici. Aşa cum spune autorul: "Se dedică intelectualităţii basarabene din toate timpurile".

De la prima filă, până la ultima, realitatea descrisă de autor prin intermediul personajelor prin care ne putem identifica şi noi; datorită unei naraţiuni care îţi ţine conectat interesul pentru acea poveste cutremurătoare, te face să citeşti până la o oră târzie chiar şi după o zi chinuitoare de muncă.

Am trăit acest roman, am simţit parcă pe propria-i piele aşteptarea, speranţa, dragostea, frica evadărilor, frigul din sufletele deţinuţilor, lacrimile şi suferinţa acelei rupturi dintre Maria şi Mihai, dintre mama Maria şi fiul ei Mircea. Acele rupturi n-au făcut decât să întărească iubirea dintre ei...

Parcurgând filă cu filă, mă simţeam ca o actriţă care trebuie să-şi joace rolul. În acest roman, am simţit că sunt şi Maria Răzescu, şi Mihai Ulmu, şi Mircea- valoroasa lor iubire pentru libertate, poezie, demnitate şi neam.

Şi aş mai citi-o încă o dată...chiar dacă ar trebui să simt durerea, suferinţa şi lacrimile personajelor romanului "Tema pentru acasă". Romanul nu te duce faţă în faţă cu realitatea trecutului, dar şi faţă în faţă cu tine însuţi şi cu Dumnezeul din tine.

Şi chiar am plâns...am plâns despărţirea lor, am plâns despărţirea Mariei de Mircea, am plâns moartea Mariei şi suferinţa lui Mihai. Am plâns la prima lor lecţie de limbă şi literatură română după 13 ani...

O rază vie! Adolescentă-n străluciri,
Hâtră, te-nfundă-n despărțire...
Venită dintr-o lume despre care puțină lume știe
O renaştere dintr-o mie!
Sfârşit ce nu mă sfâşie...
Lumină ce mă ridică-n slăvi
Până la acel te iubesc!

O iubire! realitate şi viitor în armonie.
Şi-o clipă ce romane scrie...
Iubire ce zbucium îngână
Iubire cu o lumânarea ce  arde o veşnicie.

  ”Căsătoria” de Arhimandrit Vasilios Bacoianis

”Căsătoria nu poate să te facă fericit, dacă tu nu știi cum să devii fericit” (Cotidianul”, 14.7.1996).

Am primit această carte în dar de la un prieten de peste Prut. E prima carte scrisă de un Părinte pe care o citesc. Arhimandrit Vasilios Bacoianis, autorul cărții atrage publicul, pentru că prezintă teologia ortodoxă într-un mod simplu, limpede și viu. Adevărurile scrise în carte sunt compatibile cu valorile și educația pe care am primit-o de la părinți. Iar orice carte vine cu ceva nou prin tematica abordată și modul în care autorul încearcă să-i aducă cititorului, în cazul acestei cărți, importanța religiei, credinței în Dumnezeu în cautarea soțului/ soției și în viața după căsătorie. Este o carte care mi-a dat  niște lecții prin exemplele, statisticile și argumentele prezentate. V-o recomand!


Secretele alegerii, secretele bucuriei, secretele trăiniciei


”Familia nu este construită din mașini neînsuflețite, cărora le apeși butonul de pornire și toate merg ”ceas”, ci din oameni sensibili care sunt măcinați de patimi și de neputințe”.


”Femeia este ieșită din bărbat ( v. Facerea 2, 21), așadar acestuia îi lipsește ceva. El simte că are ceva lipsă și de aceea caută, cercetează, ca să afle partea lui pierdută. Dar și femeia, la rândul ei, caută să-și afle izvorul, locul, origineai ei. Și astfel, între ei există o căutare reciprocă, ascunsă, un magnetism îmbietor. Pe această ”taină” se sprijină căsătoria, ceea ce înseamnă că ea reprezintă completarea firească a bărbatului cu femeia”.


”Dumnezeu, ca să-l păzească pe om de pofta desfrânată (în afara nunții), a întemeiat căsătoria. Adică, dacă nu poți să-ți stăpânești trupul, ți se îngăduie să guști legitim plăcerea doar înăuntrul căsătoriei: pentru desfrânare, fiecare să aibă femeia lui ( I Corinteni 7, 2)”.
”Rabinii înțelepți sfătuiau: ”  Să ezitați mult înainte să vă alegeți soția! Să nu vă gândiți la frumusețe, căci aceasta trece. Gândiți-vă la familie!”


Trandafirul
Este frumos, dar are și ghimpi.  Cu toate acestea, nu-l aruncăm la gunoi, ci-l păstrăm în mâini, cu bucurie, pentru că nu ne legăm de țepi, ci de floarea și de mirosul lui plăcut. Să ne purtăm măcar în acest fel și cu semenul nostru, cu tovarușul nostru, care înseamnă ceva incomparabil mai mult decât neînsuflețitul trandafir. Măcar! Însă cu semenul, tovarușul nostru ne purtăm cu desăvârșire invers. Nu-i vedem frumusețile pe care le are, ci mărăcinii, neputințele lui. Și-l respingem atât de ușor!

 Dragostea din versul lui Adrian Păunescu

    ...
Iubiţi-vă,
Iubiţi-vă pe tunuri!
Iubiţi-vă până le veţi hodorogi,
Până le veţi scoate din funcţiune,
Iubiţi-vă aruncând din mâini
Tot ce vi se-ntâmplă s-aveţi în mâini,
Actele voastre, banii voştri, oglinzile,
Chiar şi această carte
Care nu are decât meritul
Că aparţine unui om
Care în viaţa lui, deşi n-a avut norocul 
Să facă dragoste pe niciun tun,
Când n-a dormit şi n-a scris,
A iubit
  ...
(Iubiţi-vă pe tunuri, 1981)



N-am numărat poemele pe care am reuşit să le văd cu ochii şi să le simt cu sufletul. Nu m-am uitat nici cât e ceasul, pentru că nu-mi doream să înregistrez un nou record presonal la capitolul citire. Mi-am dorit pur şi simplu să descoper dragostea din versul lui Adrian Păunescu şi probabil, şi dragostea din mine...

După ce am simţit mirosul poemelor şi vibraţiile inimii, dar în acelaşi timp şi a gândurilor, am înţeles că această comoară pe care am procurat-o  la un preţ promoţional de doar 30 lei, a fost o decizie corectă. De fapt, nu trebuie să ne pară rău de investiţiile pe care le facem în educarea noastră. Cartea este dascălul tău personal, este ca un psiholog care prin puterea cuvântului te face să te vezi pe tine printre acele sensuri, poveşti, simţiri şi personaje.
COPACI FĂRĂ PĂDURE

În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc şi cenuşă.

Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul;
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară;
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure.

Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii în noi
Cade ultima frunză pe ele.

În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe:
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.

Nu mai suntem decât doi copaci,
Vor veni călători să ne tundă,
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă.

Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii,
N-am să am ce întinde spre tine.
                                                Adrian Păunescu

"Cititorul din peşteră"-Rui Zink


Ne-am învăţat să trăim fără cărţi. Fără  comorile care ne alimentează  conştientul şi inconştientul, realitatea şi visele....

 Cartea "Cititorul din peşteră"-Rui Zink, prin povestea şi personajele descrise, îţi creşte pofta de a citi cărţi. Dacă preferi filmele şi nu cărţile, atunci această carte poate fi un bun început pentru tine. 

"Cartea, prin faptul că este scrisă, a făcut deja un pas mare către noi: e un dar. Acum ne revine nouă să mulţumim pentru amabilitate şi să facem un pas către carte."

"Să învăţ că o carte e o casă cu multe uşi - uneori atâtea câte pagini avea cartea; alteori, tot atâtea câte rânduri avea. Alteori, nici chiar atât. Unele cărţi erau mai curând ca acele picturi ce imită uşi şi ferestre, iar când ajungi acolo te loveşti cu nasul de un zid."

"Nu-ţi bate capul cu ce vrea să spună poe­mul, ascultă doar ce spune poemul. Iar dacă n-ai să înţelegi ce spune, nu-ţi bate capul."

"Nu trebuie să-ţi placă totul, ştii? A fi dis­ponibil înseamnă şi a fi vigilent. Capul tău nu-i o ladă de gunoi în care arunci cărţi. Dacă o pră­jitură chiar nu-ţi place, o mănânci totuşi? Răs­punsul e: depinde. Ca să-ţi creezi gustul, ca să capeţi încredere în gustul tău, trebuie mai întâi să ţi-l educi."

"Într-o zi, tinere şi descreierat amic, vei învăţa că lucrurile cele mai importante în viaţă sunt cele care nu servesc la nimic."

"... nu există o adevărată deosebire între realitate şi vis, că nu sunt două lumi, doar două versiuni ale aceleiaşi lumi..."

"Cititul e ca patinatul, se învaţă prin practică, îi prinzi gustul tocmai exersând acest gust. Adineauri am spus ţesătura textului, dar e o prostie, fiindcă e acelaşi lucru. Textul e o ţesătură şi ţesătura e un text. împletirea unor fire diferite - ritm, sens, cuvinte -, pentru a alcătui un covor de cuvinte, un covor cu un desen care poate să fie mai mult sau mai puţin laborios, încurcat, stimulator, misterios. Adică, ceva care se citeşte. Pricepi?"

"Viaţa nu înseamnă să şezi pe canapea şi să dai din degete aşteptând să apară pe ecran ceva care să te scoată din toropeală."

"Tot ce e bun are un sfârşit. La fel şi tot ce e rău, doar că, din nu ştiu ce motiv stupid, mai degrabă ne dăm seama de cât de puţin durează lucrurile bune."


"Trăieşte clipa" -Saul Bellow


"Trăieşte clipa" -Saul Bellow este următoarea carte citită din lista mea de cărţi virtuale, recomandată de o prietenă. Am să încerc să vă povestesc în linii generale desprea această carte.

Autorul redă povestea unui bărbat trecut de 40 de ani, numit Wilhelm. Are 2 copii, este căsătorit, dar totodată divorţat, pentru că îşi doreşte să obţină divorţul de la soţia sa Margareta, pentru a se căsători cu Olive, femeia de care se îndrăgostise. Locuieşte la un hotel din New York împreună cu tatăl său. Renunţă la serviciul pe care îl avuse şi datorită căruia o cunoscuse pe Olive. Se lasă influenţat de Tamkin, doctorul care-l hipnotizează şi reuşeşte să-l convingă să-şi bage ultimii bani într-o afacere. Până la urmă pierde toţi banii. Se crede un ghionist, care vrea să-şi schimbe cu orice preţ viaţa. Îşi doreşte un nou început. 

"După multă gîndire, ezitare şi dialog cu sine însuşi, invariabil apuca tocmai pe calea pe care o respinsese de nenumărate ori. Istoria vieţii lui era compusă din zeci de asemenea hotărîri. Ajunsese la concluzia că ar fi o greşeală să plece la Hollywood, şi dus a fost. Luase hotărîrea să n-o ia de nevastă pe aceea care avea să-i fie soţie, şi ca atare fugi de acasă şi se însură. Era absolut decis să nu-si investească averea în speculaţiile lui Tamkin, după care îi dăduse acestuia un cec".

Este un bărbat care regretă tot ceea ce a făcut în trecut. Faptul că a renunţat să-şi continuie studiile şi că a plecat de lângă părinţi, visând să devină artist de cinema. Mama murise, iar tatăl chiar dacă avea suficienţi bani, refuza să-l ajute, mereu sugerându-i să-şi rezolve singur problemele sale financiare.

Wilhelm nu-i apreciază pe cei bogaţi şi de fapt el nu-şi doreşte ca toţi ceilalţi să fie bogat. Îşi doreşte să aibă banii necesari pentru ca să nu-l mai roage pe tatăl său să-l ajute, pentru că banii, crede el, îi pot aduce liniştea. 

Sfârşitul e că Wilhelm, totuşi plânge! Îşi exteriorizează tristeţea, nu-şi mai ascunde durerea aşa cum o făcea...

 "0, Doamne, se rugă Wilhelm. Scoate-mă din necazurile astea. Scapă-mă de gîndurile mele şi ajută-mă să fac ceva bun. Imi pare rău că am pierdut atîta timp. Ajută-mă să ies din încurcături şi să încep o viaţă nouă. Fiindcă m-am încurcat foarte rău. Fie-ţi milă".

"În ziua de azi atîţia oameni sînt cuprinşi de boala cinismului. Nimeni nu părea mulţumit, şi pe Wilhelm îl cutremura cinismul celor care reuşiseră în viaţă. Cinismul era hrana tuturor. Şi ironia. Poate că nu se putea altfel. Ba poate era chiar necesar. Totuşi, Wilhelm se temea de cinism din tot sufletul. Ori de cîte ori era prea obosit seara, punea asta pe seama cinismului. Prea mulţi se aflau în treabă pe lumea asta! Prea multă falsitate! Avea mai mulţi termeni la îndemînă cînd dorea să explice efectul pe care morbul îl avea asupra lui: Găinării! Scîrnăvii! Aglomerare! exclama în sinea sa. Impostură! Crimă ! Faceţi jocul! Vax!".

"Sînt prea puţine lucrurile pe care omul le poate schimba după plac. Nu-şi poate schimba nici plămînii, nici nervii, nici constituţia, nici tem-peramentul. Nu sînt sub controlul lui. Cînd e tînăr, puternic, impulsiv şi nesatisfacut de cum curg lucrurile, ar vrea să schimbe ordinea lor ca să arate tuturor cît e el de liber. Dar nu poate nici să răstoarne guvernul, nici să se nască altul; are doar puţine hicruri de schimbat şi, cine ştie, poate presimţirea că în fond nu te poţi schimba".

"Adoră banii. Banii cei sfinţi! Banii cei frumoşi. în ziua de azi oamenii nu se mai pricep la nimic altceva în afară de bani. Dacă n-ai bani, eşti un maimuţoi, ojucărie a sorţii! Trebuie aproape să-ţi ceri scuze pentru faptul că mai eşti încă pe faţa pămîntului. Te iau drept ageamiu. E o lume a afacerilor. Numai de ar putea găsi o cale de scăpare".


"Toată lumea semăna cu figurile de pe cărţile de joc, cu susul înjos din orice parte le-ai privi. Fiecare personalitate publică avea o nevroză. Cei mai nebuni erau oamenii de afaceri, clasa afaceriş-tilor lipsiţi de inimă, fluşturatici, neserioşi, care conduceau America cu lipsa lor de maniere, cu minciunile lor îndrăzneţe şi cuvintele absurde pe care nimeni nu le putea crede. Erau mai nebuni decît toţi ceilalţi. Ei răspîndeau ciuma".

"— Eu lucrez cel mai bine fără onorariu, spuse doctorul Tamkin. Atunci cînd îmi place ceva. Fără răsplată financiară. Mă sustrag influenţei sociale. In special celei a banilor. Caut compensaţia spirituală. Să-i fac pe oameni să trăiască în clipa de faţă. Universul real. Acesta este momentul prezent. Trecutul nu ne foloseşte la nimic. Viitorul e plin de nelinişte. Numai prezentul este real — clipa. Trăieşte-ţi clipa".

"— Aici, în pieptul acesta - al meu, al tău, al oncui -, nu e numai un singur suflet. Sînt mai multe. Dar două sînt mai importante, cel adevărat şi cel fals. Acum, fii atent! Fiecare îşi dă scama că trebuie să iubească ceva sau pe cineva. Simte că trebuie să se exprrme. „De nu poţi iubi, ce eşti?" Pricepi?

— Da, doctore, cred că da, spuse Wilhelm ascultînd, cam sceptic, dar cu atenţie totuşi.
—„Ce eşti?" Nimic. Acesta-i răspunsul. Nimic. In străfundurile sufletului, nimic ! Aşa că, bineînţeles, neputînd îndura, vrei să devii Ceva, şi-atunci încerci. Dar în loc să fie acest Ceva, omu] se descurcă pe searna celorlalţi. Nu poţi să fii chiar atît de strict cu tine însuţi. Trebuie să iubeşti puţin. Ca atunci cînd îţi iei un cîinc (Forfecuţă!) sau dai bani pentru o acţiune de binefacere. Asta nu înseamnă dra-goste, nu-i aşa? Ce-i atunci? Egoism, pur şi sirnplu. Un mod de a iubi sufletul cel fals. Vanitate. Vanitate, numai atîta. Şi conveni-enţe. Interesul sufletului fals e una cu interesul vieţii sociale, al mecanismului societăţii. Asta e principala tragedie a vieţii omului. Ah, e teribil! Teribil! Nu eşti liber. Propriul tău trădător se află în tine şi te vinde. Trebuie să-l asculţi ca un sclav. Te face să trudeşti ca o vită. Şi pentru ce? Pentru cine?
— Da, pentru ce ? Cuvintele doctorului îi pătrunseseră adînc în suflet. Sînt de acord, spuse el. Cînd ne eliberăm?
— Totul e să menţii maşinăria în mişcare. Sufletul cel adevărat este cel care plăteşte oalele sparte. Suferă şi se îmbolnăveşte şi înţelege că cel fals nu poate fi. iubit. Pentru că impostorul e mincinos. Sufletul cel adevărat iubeşte adevărul. Şi-atunci cînd sufletul cel adevărat simte astfel, vrea să-l ucidă pe cel fals. Dragostea s-a transformat în ură. Atunci devii periculos. Ucigaş. Trebuie să-l ucizi pe impostor.
— Şi-asta se întîmplă cu fiecare ? Doctorul răspunse simplu:
— Da, cu fiecare. Desigur, pentm a simplifica lucrurile, am vorbit de suflet; nu e un termen ştiinţific dar te ajută să înţelegi. Ori de ori cîte ori ucigaşul ucide, vrea să distrugă sufletul din el care l-a înşelat şi l-a chinuit. Cine e duşmanul lui? El însuşi. Şi iubitul lui? Tot el. Deci orice sinucidere este o crimă, şi orice crimă o sinucidere. E unul şi acelaşi fenomen. Biologic vorbind, sufletul fals fură energia celui autentic, ca un parazit, şi-l vlăguieşte. Asta se petrece inconştient".

"Natura cunoaşte nn smgur lucru, şi anume prezentul. Prezentul, prezentul, eternul prezent, ca un val mare, enorrn, uriaş — colosal, strălucitor şi frumos, plin de viaţă şi de moarte, urcînd pînă la cer, sălăşluind în mare. Trebuie să mergi în pas cu prezentul, cu clipa de faţă, cu măreţia..".


Cine mi-a luat caşcavalul? este o povestioară care mi-a demonstrat încă o dată că cei care s-au acomodat doar pe un scaun şi stau pe el chiar dacă îi plouă sau îi ninge, doar pentru că e al lor şi e comod; continuă să refuze să caute un alt scaun la fel de comod, dar pe care nu vor fi nici plouaţi,  nici ninşi, sunt temoşii care nu se predispun  schimbărilor.



Chiar dacă eram la curent cu aceste adevăruri înainte de a citi acestă povestioară, după lecturarea acesteia am devenit mai sigură în ceea ce trebuie să fac, chiar dacă trebuie să ies din propria cutie, propriile limite şi să călătoresc prin labirinturi întunecoase şi periculoase. Aşteptarea e mai periculoasă decât schimbarea, pentru că aşteptând nu câştigi nici timp şi nici vise realizate.

Caşcavalul poate fi fericirea materială sau familială. Pentru fiecare din noi importanţa acestora diferă, deci diferă şi calitatea, şi cantitatea caşcavalul pe care îl avem şi pentru care suntem dispuşi să luptăm.

Vă recomand să citiţi acestă cărţulie. Ca dovadă vă aduc nişte fraze semnificative, care cu siguranţă vă vor trezi dorinţa de a-i cunoaşte pe şoriceii Mirosilă şi Gonilă şi omuleţii dl.Iepure şi dl.Hohot.

"Cu cât caşcavalul e mai important pentru tine, cu atât mai mult vrei să-l păstrezi"
"Dacă nu te schimbi, se poate întâmpla să te stingi"
"Ce ai face dacă nu ţi-ar fi frică"
"Mai bine mai târziu, decât niciodată"
"Mersul într-o nouă direcţie te ajută să găseşti caşcavalul"
"Când mergi împotriva fricii tale, te simţi liber"
"Imaginându-mi cum mă bucur de caşcavalul nou chiar înainte de-al fi găsit, sunt condus spre el"
"E mai sigur să cauţi în labirint decât să stai fără caşcaval"
"Convingerile vechi nu te conduc la caşcaval nou"
"Când înţelegi că poţi găsi şi că te poţi bucura de un caşcaval nou, îţi schimbi comportamentul"
"Dacă observi din vreme micile schimbări, acest lucru te va ajuta să te adaptezi la marileschimbări ce vor veni"


Puteţi citi cartea accesând aici.

SINERGOLOGIA de la limbajul trupului la arta de a citi gândurile celuilalt

Zilnic comunicăm cu cel puţin 10 persoane, fie la servici, acasă sau în stradă. Însăşi viaţa noastră e comunicare. Fără ea, această oportunitate de a descoperi şi de a asimila ceea de ce avem nevoie, n-am fi noi, cei de azi şi mâine. Nu ne-am dezvolta, n-am avea un cerc de prieteni, într-un cuvânt n-am avea nimic.
Chiar la facultatea de jurnalism, ni s-a propus să citim cărţi despre comunicare. Astfel, n-am citit doar despre puterea comunicării verbale, ci şi despre mesajele ascunse ale comunicării non-verbale. Pe lângă cartea lui Alan Pease Limbajul trupului, curând am citit şi cartea semnată de Philippe TurchetSINERGOLOGIA de la LIMBAJUL TRUPULUI la arta de a citi gândurile celuilalt.

Această carte este o comoară cu multe imagini şi informaţii utile. Personal, după ce am citit-o am început să urmăresc mişcările celor din jurul meu mult mai atent, chiar mai atent decât le-am urmărit după ce am citit cartea lui A.Pease. Şi asta, probabil pentru că imaginile m-au ajutat să reţin mai uşor informaţiile. Când citeam cartea îmi aminteam de profii şi colegii de la facultate, de prieteni, pentru că fiecare din ei au cel puţin un semn non-verbal pe care-l utilizează permanent, care îi caracterizează şi care datorită acestei cărţi am reuşit să le decodific.

Un pic mi-au fost dificil să percep unele lucruri, dar încă să le memorez, asta pentru că se dau multe explicaţii din medicină în legătură cu strânsa "relaţie" dintre ceea ce gândim şi cum ne mişcăm. E cartea prin care nu-i descoperi doar pe cei din jur, dar şi pe tine însuţi.

Mi-a plăcut primul capitol în care autorul dă explicaţie noţiunii de minciună, tipurile acesteia şi desigur, motivele care ne fac sa minţim conştient şi înconştient.

Fete şi băieţi, dacă vreţi să ştiti cine şi ce atitudine are faţa de voi, dacă el/ea manifestă interes faţă de voi, atunci asta e cartea pe care trebuie să o citiţi. La fel, e bună şi pentru cei din afaceri, cei care mereu sunt într-un proces de negociere.

"..Dar corpul spune cu voce tare ceea ce spiritul gândeşte "în şoaptă""
!!! Gestul precedă cuvântul în actul de comunicare, dar el prezintă interes şi din altă perspetivă: gestul dezvăluie ceea ce creierul gândeşte şi nu spune."
Creierul vorbeşte prin intermediul mâinilor


"Între mână şi minte, raportul este imediat şi instantaneu.
Pe tot parcursul vieţii, mâinile vor călători astfel în jurul corpului."

  • degetul ridicat arată calitatea de actor a omului şi că lucurile merg bine 
  • gândirea se exprimă prin intermediul mâinii
  • orice punct de pe corp are un corespondent la nivel cerebra
  • mintea gândeşte, corpul se mişcă. Corpul simte, mintea decodează.
  • femeile care îşi trec adesea mâinile prin păr trăgând uşor de el sunt nişte visătoare, iar părul lor devine firul Ariadnei, pe care îl urmează ca să-şi atingă visurile
  • lumina ochilor nu rezultă dintr-o transparenţă specială; ochii sunt luminoşi dacă omul este luminos, iar omul e luminos dacă priveşte lumea cu încredere
  • când se întâlnesc, indivizii care se apreciază îşi semnalează atracţia reciprocă printr-o ridicare din sprânceană care durează exact 1/16 sec.
  • dincolo de frumuseţe plastică pură, oamenii cei mai apreciaţi şi mai iubiţi au un "nu ştiu ce" în plus

Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche


Autorul cărţii dă  definiţie firei omeneşti, care ştie doar să trăiescă în gloată."Sunt mărunţi, dar ei totuşi se cred mari, sunt nişte viermi".

"I-am cunoscut pe toţi săraci cu duhul". "Vorbind cu toţii eu, de fapt nu vorbeam cu nimeni".
"Tot ce iubesc în om este că el e trecere şi dispariţie"

"Ce e omul? Un nod de şerpi cumpliţi, ce rareori se-npacă între ei şi fiecare apucă pe un alt drum în lume să-şi afle prada"

"Voi aţi parcurs distanţa de la vierme până la om şi multe în voi sunt încă vierme"

"Corpul e o raţiune uriaşă, o multitudine cu un singur sens, o pace şi un război, o turmă şi un păstor"

"Dacă ai mărturisi cu voce tare ce ai păcătuit cu gândul, întreaga lume ţi-ar striga: "îndepărtaţi acest gunoi, această râmă veninoasă"

"Muştele otrăvitoare sunt oamenii ce mereu te văd mai bun decât ei. Caută să te distrugă, să te infecteze cu veninul lor otrăvitor. Doar singurătatea te poate salva, pentru că toţi sunt nişte laşi linguşitori care în sinea lor arde dorinţa de a te termina"

"Uitati-vă la bărbaţii aceştia: privirea lor declară că tot ce-i mai plăcut pe lume e să se culce cu o femeie"

"Adesea, prin dragoste dorim să depăşim invidia..."

"FEMEIA nu e în stare să fie prietenă: ea nu cunoaşte decât dragostea"

"Iubirea voastră de aproape este iubirea pentru voi înşivă"
"Duşmanul cel mai rău pe care o să-l întâlneşti, întotdeauna vei fi tu însuţi"
"Cine cunoaşte ce este iubirea, dacă n-ajunge să dispreţuiască ce a iubit?"
"Viaţa-ntreagă nu-i decât gâlceavă pentru gusturi şi culori"
"Într-adevăr voi nu puteţi, oameni de astăzi să purtaţi mască mai bună decât propriul vostru chip! Cine ar fi în stare să vă recunoască?"
"Adevăraţii oameni sunt întotdeauna rari"
"Cel care laudă pare a restitui ceva, însă de fapt el vrea să capete mai mult"
"Voinţa de putere- ceea ce nu au oamenii, ci doar creatorii, voinţa de a crea"
"Bărbatul şi femeia. El apt pentru război, ea aptă pentru a naşte şi amândoi dornici de dans, cu capul şi picioarele"
"Parazitul locuieşte în colţişoarele rănite ale oamenilor mari!"



Lectură utilă

Un nou record personal. Am citit o carte într-o zi, care a reuşit să mă împresioneze; a reuşit să mă convingă să acţionez astăzi, pentru fericirea viselor împlinite mâine. O aveam de mai multe luni, însă tot amânam, găseam motive să nu o citesc. Acum sunt fericită că mi-am amintit de ea şi că am reuşit să o citesc.

Cartea este Cele cinci elemente esenţiale ale vieţii,semnată de Jim Rohn.

Dacă la început, din primile rânduri citite, mi se părea o carte banală, după ce am citit-o, pot spune cu toată sinceritatea că aceasta m-a făcut nu doar să-mi doresc să-mi schimb viaţa, ci şi să acţionez pentru a reuşi cu succes această schimbare.

Un sfat care m-a convins că este cu adevărat aşa, este faptul că trebuie foarte mult să citim, pentru ca să ne dezvoltăm personalitatea şi eventual să cunoaştem fericirea succesului. Şi mă gândeam, răscoleam prin filele trecutului meu şi al condiţiei mele existenţiale de până acum şi mi-am zis : prezentul şi viitorul meu nu trebuie să fie ca trecutul, trecutul pe care l-am irosit din cauza propriei decizii şi indecizii de a acţiona, dar şi din cauza persoanele de care am fost înconjurată.

Acum am înţeles că majoritatea copiilor din mediul rural sunt cei care doar visează şi nu acţionează. Sunt copii, apoi adolescenţii şi nişte oameni familişti, oameni cu suflete bune; însă majoritatea  rămân cu gândul că nu a fost să fie....O spun pentru că şi eu am copilărit în mediul rural şi continuu să locuiesc în acest mediu, unde pentru fiecare este importantă existenţa cel puţin cea fizică şi materială, dar nicidecum cea spirituală.

Şi asta nu e doar din cauza educaţie din familie, ci şi a celei de la şcoală, liceu. Din propria experienţă, în anii de gimnaziu, liceu, nu am prea citit cărţi şi îmi pare rău; dar mă bucur că în cei 2 ani de facultate am reuşit, cât de cât, să citesc mai mult şi să reuşesc să-mi recapăt încetul cu încetul, încredere în forţele proprii, încrederea în realizarea scopurilor pe care mi le-am propus. Le mulţumesc profilor de la facultate care mi-au turnat cu dragoste apă de izvor la rădăcinile viselor mele. 

Recomand această carte celor care au vise, scopuri şi cred că acestea sunt irealizabile. Recomand celor care sunt într-o perioadă dificilă; sunt trişti din cauza unui eşec; sunt dezamăgiţi şi certaţi poate cu o persoană care cumva i-a influenţat viaţa de până acum.

Gata! Eu am pornit la drum.

Tată bogat, Tată sărac de Robert T. Kiyosaki

     Te-ai întrebat vreodată de ce societatea este divizată în oameni săraci şi bogaţi? De ce unii reuşesc să obţină de-a lungul vieţii o avere impresionantă, iar alţii trăiesc doar dintr-un salariu pe care îl cred mizerabil? De ce unii au tot ce-şi doresc, iar alţii doar visează la ceea ce au bogaţii şi  de ce nu întotdeauna oamenii deştepţi devin cei mai bogaţi? Ce facem cu banii după ce intrăm în posesia lor? La aceste întrebări şi la multe altele încearcă să ne răspundă Robert T. Kiyosaki, autorul cărţii  "Tată bogat, Tată sărac".

    Kiyosaki este un investitor, om de afaceri şi autor american de literatură motivaţională. Kiyosaki este foarte cunoscut datorită seriei de cărţi motivaţionaleTată bogat, tată sărac. A scris 18 cărţi care s-au vândut într-un total de 26 milioane de exemplare."Tată bogat, Tată sărac" este cartea care îi poate învăţa atât pe părinţii, cât şi copii acestora, cum să obţină prin intermediulinteligenţei financiare averea la care visează. Kiyosaki consideră sfatul pe care-l dau cele mai deseori părinţii copiilor săi :"Dute la şcoală, învaţă din greu şi ia-ţi o slujbă" - unul care de fapt nu va aduce nici un rezultat. Autorul accentuiază asupra faptului că majoritatea oamenilor termină o facultate, obţin note mari, diplome, se angajează, au un salariu stabil dar nu reuşesc să gestioneze corect banii pe care îi obţin lunar. Aici Kiyosaki menţionează despre importanţa activelor şi pasivelor. (Activele sunt investiţiile tale lunare care îţi aduc venit, iar pasivele sunt acelea care tu le crezi active, dar ele de fapt sunt pasive; un exemplu fiind casa în care locuieşti).     Pentru că să înţelegiţi logica titlului cărţii ales de Kiyosaki, am încerc să vă destăinui câte mai multe detalii pe care le-am descoperit eu citind acestă carte în doar o zi. Tatăl sărac este tatăl lui care toată viaţa a fost un foarte bun profesor, dar niciodată nu a fost mulţumit de salariu, având mereu datorii. Tatăl sărac este tatăl celui mai bun prieten a lui Kiyosaki; este cel care de la vârsta de 9 ani i-a învăţat pe cei doi prieteni cum să deţină inteligenţa financiară şi cum pe baza acesteia să devină foarte bogaţi.

      Autorul aduce multe exemple care accentuiază realitatea cu care se confruntă şi oamenii săraci, şi oamenii bogaţi. Investitorul, copilul care şi-a dorit să devină bogat, ne comunică că mereu a existat şi va exista o prăpastie dintre cei care au şi cei care nu au, adică dintre cei bogaţi şi cei săraci.Şi asta pentru că unii cred în destin, iar alţii îşi modelează cu propriile mâini destul, adică viaţa şi viitorul lor.

     Kiyosaki declară că şcoala este cea care ne învaţă o anumită profesie, dar nici decum secrele bogăţiei. Nu ne învaţă cum să facem banii să lucreze pentru noi, pentru că ei de fapt ne educă să muncim noi pentru bani, adică să obţinem note mari, să avem  o slujba bună şi să devenim angajatul cuiva, să îmbogăţim pe cinevă şi statul. " Este o prostie să presupui că studiile asigurate de sistemul şcolar îi vor pregăti pe copii voştri pentru lumea cu care vor trebui să se confrunte după absolvire", scrie Kiyosaki în aceeaşi carte.
     Frica de a risca, asta e realitatea care îi face pe oameni să-şi trăiească toată viaţa în sărăcie, consideră autorul. "Să jucăm fără risc sau să jucăm inteligent, pregătindu-ne, învăţând , trezindu-ne şi trezindu-le şi copiilor noştri geniul financiar". Kiyosaki ne sfătuie să stăpânim riscurile. "Ai vrea să câştigi, dar teama de a pierde este mai mare decât fericirea de a câştiga".
     Geniul financiar (dezvoltarea IQ-ului financiareste), de fapt dezvoltarea ta intelectuală, prin participarea la mai multe cursuri, seminare care te-ar învăţa, de exemplu cum să iniţiezi o afacere. De asemenea, Kiyosaki menţionează că fiecare din noi posedă acest geniu financiar, tot ceea ce trebuie să facem este să-l descoperim şi să-l exploatăm la maxim. "Banii vin şi se duc, dar dacă ai o anumită educaţie în privinţa felului în care acţionează banii, poţi câştiga pe urma acestei învăţături  şi poţi să începi să-ţi construieşti averea".
"Dacă vor continua să creadă că banii  rezolvă orice problemă, mă tem că aceşti oameni vor avea o existenţă foarte dificilă. Inteligenţa rezolvă problemele şi produce bani. Banii fără o intelgenţă sunt nişte bani care se duc repede".
     Oamenii îşi doresc să obţină  mai multe de la viaţă, au vise dar nu luptă pentru ele din frica de a risca."Crud este să vă petreceţi viaţa trăind în frică, fără a vă exploata  visele până la capăt".
"Cu cât veţi fi mai pricepuţi în arta comunicării, a negocierii şi a stăpânirii fricii de a fi refuzaţi, cu atât vă va fi mai uşor în viaţă".

     Kiyosaki  se arată indignat pe oamenii care mereu declară nu-mi pot permite, autorul numind-o lenevire intelectuală, pentru că omul de fapt trebuie să se întrebe cum aş putea să-mi permit? Doar atunci va fi invadat de idei noi, care-l vor ajuta să-şi atingă scopurile. Autorul argumentează acest fapt printr-o frază: "Exerciţiul mental bine făcut sporeşte şansa de a fi bogat. Lenea aduce prejudicii atât sănătăţii, cât şi averii".

"Unul dintre taţi se zbătea să pună deoparte câţiva dolari. Celălalt pur şi simplu crea investiţii". Aceasta e realitatea dură, realitatea care îi desparte pe cei bogaţi şi săraci în două tabere diferite, care au concepte diferite şi un mod de viaţă diferit.

    Kiyosaki accentuiază ideea că atâta timp cât vom ţine pasul cu mulţimea nu vom reuşi să devenim oameni bogaţi. "Multe probleme financiare grave sunt rezultatul faptului că mergem cu gloata şi încercăm să ţinem pasul cu mulţimea"."Trebuie să facem aşa pentru că aşa face toată lumea!".

Alte fraze semnificative din aceeaşi carte:
"În realitate, nu cel deştept ajunge cel mai adesea departe, ci cel îndrăzneţ"
"De-a lungul anilor mei, am observat că de obicei se câştigă după ce se pierde ceva"
"Eşecurile îi inspiră pe învingători şi îi înfrâng pe rataţi"
"Ascultatul este mai important decât vorbitul. Dacă n-ar fi fost aşa, Dumnezeu nu ne-ar fi dat două urechi şi doar o gură. Mulţi gândesc cu gura în loc să asculte şi să-şi însuşească noi idei şi posibilităţi"

Cele 6 lecţii principale prezentate de Kiyosaki:
Lecţia I- Cei bogaţi nu muncesc pentru bani
Lecţia II- De ce trebuie predat alfabetul financiar
Lecţia III- Vezi-ţi singur de afacerea ta
Lecţia IV-Istoria impozitelor şi a puterii companiilor
Lecţia V- Cei bogaţi inventează banii
Lecţia VI- Munciţi ca să învăţaţi- nu munciţi pentru bani

 Paulo Coelho „ Unsprezece minute”


Am să fiu sinceră, n-am mai citit astfel de cărţi. Când o colegă mi-a propus s-o citesc, habar n-aveam despre ce este. Şi nici colega n-a îndrăznit sau n-a vrut să-mi spună despre ce este vorba. Chiar nici titlul nu mi-a spus prea multe. Am început să o citesc cu ceva timp în urmă, iar cum mie îmi place, orice ar fi, să duc lucrurile până la capăt, cât de târziu n-ar fi, am făcut-o şi cu această carte. Din primele zeci de pagini citite eram dezamăgită şi nu prea înţelegeam de ce colega mea mi-a propus să citesc o astfel de carte.

Este vorba despre povestea unei fetiţe care se transformă (cred eu, prematur în femeie). Este o femeie care a rămas dezamăgită iubind. O femeie care are vise...O femeie care se vinde pentru visele ei şi care până la urmă înţelege că fericirea nu constă în banii pentru care s-a vândut timp de un, fericirea nu e ferma pe care îşi dorea să o cumpere pentru părinţii ei...Fericirea era dragostea pe care ea nu apucase să o descopere în sensul cel mai frumos, pentru că nu-şi găsise jumătatea. Chiar dacă pe parcurs, cât citeam cartea, nu-mi plăceau şi nu mă interesau unele detalii prezentate de autor, am înţeles că din păcate multe femei fac aceeaşi greşeală ca şi protagonista acestei cărţi-Maria.

M-a bucurat sfârşitul acestei cărţi, pentru că istorioara Mariei este un îngrozitoare. Este o „aventură” pe care mi-aş dori ca orice domnişoară care ar apuca să citească această carte, să se ferească de curiozitatea şi dorinţa de a risca, pe care o au adesea femeile. N-aş vrea să vin cu detalii, pentru că cu adevărat, această carte mi-a schimbat un pic percepţia faţă de "unele" femei. Pentru ca să o înţelegeţi pe Maria şi alegerea ei, suferinţa ei, dorinţele şi căutarea ei, vă propun să citiţi această carte. Pentru că această carte este de fapt jurnalul unei femei pierdute în lume, a unei femei străine care îşi trăieşte suferinţa printre străini...

Propabil, uneori trebuie să fim mai puternici decât dorinţele şi visele noastre...


Mi-au plăcut detaliile îndrăzneţe prezentate de un alt blogger. Poti citi aici articolul.

Cele 12 coloane ale succesului (Jim Rohn şi Chris Widener)

Timpul trece, iar când trece necitind vreo carte, cel puţin una pe săptămână, mi se pare acest timp irosit. Nu citesc cărţi de mulţi ani, asta am  început s-o fac de curând. Majoritatea cărţilor pe care le citesc sunt din cele motivaţionale. 


Spre mirarea mea, carţile fac minuni din mine, din dorinţele mele şi cu siguranţă dacă voi continua să savurez din astfel de cărţi, vor face minuni şi din viaţa mea. Nu totul însă ne este pus pe masă, sunt lucruri pe care trebui să ni le dorim, dar şi pentru care trebui să luptăm. Iar pentru a deveni oameni puternici, oameni influenţi, oameni cu vise şi scopuri realizate, trebuie să ne schimbăm pe noi înşine, iar cărţile ne ajută în acest sens.


Romanul de iniţiere Cele  12 coloane ale succesului  este prietenul care îţi poate încărca bateriile cu pozitivismul de care are nevoie acum viaţa ta. Toţi oamenii au vise, însă nu toţi acţionează pentru a-şi vedea aceste vise realizate. Pentru a deveni un om de succes, prima coloană de care ne vorbeşte Rohn, este cea de dezvoltare personală."Succesul îşi face apariţia în momentul în care îţi depăşeşti condiţia. Aşa că primul lucru pe care trebuie să-l faci este să te perfecţionezi, să-ţi remodelezi propria personalitate" scrie acelaşi autor.


"Dacă vei continua să-ţi păstrezi stilul de viaţă actual, nu vei reuşi să schimbi nimic. La asta trebuie să te gândeşti."
Adesea ne dorim schimbări, însă nu suntem atât de siguri în a le realiza, despre asta ne vorbeşte autorul. Dacă vei continua să trăieşti la fel, ca până acum, n-ai şanse să ai o viaţa mai frumoasă, viaţa la care visezi.


A doua coloană este bunăstarea desăvârşită. Aici este vorba despre sănătatea tridimensională: trupul, sufletul şi spirtul. Autorul ne sfătuie să luptăm pentru echilibrul acestora."Dacă te vei concentra asupra tuturor acestor aspecte-trupul, sufletul şi spiritul-ele vor deveni din ce în ce mai puternice. Toate lucrurile sunt corelate între ele, astfel că-în urma acestui proces de dezvoltare şi perfecţionare toate elementele structurii tale vor deveni-la rândul lor-din ce în ce mai puternice."


Coloana nr 3.-darul relaţiilor interumane. "Poţi să descoperi toate comorile lumii, dar dacă pierzi relaţiile cu cei din jur, ce rost mai are viaţa ta? De aceea, trebuie să ai grija de relaţiile tale."


Coloana nr. 4obiectivele. Autorul ne sfătuie să ne scriem pe hârtie obiectivele şi să acţionam. Sau cum ar fi să scrii 100 de vise pe care ai vrea să le realizezi înainte să mori. Asta te poate ajuta să te concentrezi asupra acelor lucruri pe care ţi le doreşti.


Coloana nr.5-folosirea eficientă a timpului." Fiecare zi ne oferă multe oportunităţi, dar numai o singură oportunitate extraordinară".


Coloana nr.6-înconjuraţi-vă de oameni aleşi. " Trebuie să ne înconjurăm de învingători, de oameni de succes, care se conduc şi respectă un sistem de valori pe care vrei să ţi-l însuşeşti şi să-l perfecţionezi la rândul său."


Coloana nr. 7- învăţătura. "Educaţia primită la şcoală te ajută să-ţi câştigi existenţa. Autoeducarea te ajută să câştigi o avere."


Coloana nr.8-viaţa depinde de arta vânzării." Toţi cei care îşi doresc să obţină succesul trebuie să înveţe arta şi ştiinţa influenţei. Dacă vor reuşi acest lucru, se vor bucura de succes".



Coloana nr.9- venitul e rareori mai important decât dezvoltarea personală. " Personalitatea pe care ţi-o modelezi îţi influenţează călătoria şi sensul vieţii"


Coloana nr. 10- comunicarea reprezintă un teren neutru destinat înţelegerii interumane. "Comunicarea reprezintă interacţiunea a doi sau mai mulţi indivizi în încercarea de a găsi un teren neutru destinat înţelegerii."


Coloana nr.11- arta de a conduce. "Să-i convingi pe alţii înseamnă să-i ajuţi să adopte idei, convingeri şi acţiuni pozitive."


Coloana nr. 12- lasă-ţi o moştenire. "Trăieşte o viaţă care îi va îmbogăţi pe cei din jur spiritual, intelectual, fizic şi financiar! Trăieşte o viaţa care să poată deveni modelul unei vieţi ideale!"




Vă propun să lecturaţi această carte. În acest material am notat doar ideile principale, însă doar din carte veţi identifica un dialog dintre cele două personaje principale- Charlie şi Michael, foarte util, cred eu, pentru viaţa voastră.


Feng Shui în 10 lecţii simple 

 Mereu am fost interesată de semnificaţia unor obiecte în viaţa noastră şi chiar am experimentat pe seama lor. Adesea, îmi luam accesoriile care simţeam că îmi oferă încredere. Îmi alegeam hainele în preponderenţă de dizpoziţia interioară şi de amintirile (momentele trăite) ce mă legau de ele. Cartea Feng Shui în 10 lecţii simplesemnată de Jane Butler-Biggs mi-a destăinuit noile secrete privind mediul în care muncim, dormim sau pur şi simplu ne relaxăm-existăm, anume influenţa acestora şi a energiei asupra fericirii noastre, a succesului şi realizărilor, chiar şi a relaţiilor noastre cu partenerul de viaţa şi cu societatea.


Chiar din cea de-a doua zi, (când citeam cartea), am făcut nişte schimbări în dormitor şi în spaţiul meu de lucru. Am încercat să mă debarasez de lucrurile pe care nu le utilizam şi care ocupau doar spaţiu. Mi-am schimbat poziţia mesei de lucru şi a dulapurilor în care îmi depozitam hârţoage. Am redus numărul de cărţi din cameră, lâsându-le doar pe cele ce acum le citesc sau urmează să le citesc. Poate vi se pare incredibil, dar cu adevărat mă simt mai bine, iar acestă carte te învaţă să faci schimbări în viaţa ta, atunci când eşti stresat, obosit, nefericit, bolnav şi nu reuşeşti să-ţi creezi o relaţie sau te cerţi foarte des cu partenerul tău de viaţă.


Feng Shui ne poate ajuta să ne îmbunătăţim vieţile pur şi simplu prin creşterea nivelului de conştientizare a mediului nostru înconjurător şi a energiei pe care o şăsăm să ne intre în trupuri.


Orice culoare, plantă; modul în care îţi este amenajată casa, poziţia acesteia faţă de vecini, inflienţează asupra vieţii tale, iar orice schimbare dacă te ghidezi de secretele Feng Shui în momentele dificile din viaţă, îţi pot schimba cu adevărat viaţa.



Jane Butler-Biggs, de asemenea, descrie elementele şi paşii pe care trebuie să îi parcurgi, când ai decis să-ţi vânzi casă şi să te muţi la un nou spaţiu, cu totul diferit în care ai trăit foarte mult timp; cum să-ţi construieşti casa ca să ai energia CHI, ca aceasta să circule uşor atât în exteriorul, cât şi în interior casei; importanţa celor 5 elemente ( apa, lemn, foc, pământ şi metal); dobândirea unui echilibru de energie prin amenajarea camerelor, dar şi a grădinei; cum să ai o relaţie frumoasă şi durabilă după ce te-ai mutat cu persoana iubită şi ai început o nouă viaţa; cum să uiţi experienţele trecutului şi  persoana iubită prin reamenajarea casei în care aţi locuit; importanţa de a face ordine cu dragoste şi cât mai des; de ce să renunţi la lucrurile vechi şi inutile şi cât e de importantă adesea şi ordinea electronică într-o epocă a tehnologiilor.


Sunt încă foarte multe lucruri pe care aş  putea să vi le spun şi care m-au impresionat, dar pentru a vă schimba viaţa cu adevărat, dacă simţiţi că trebui să o faceţi, vă propun să citiţi această carte. Dacă viaţa voastră a devenit un calvar, vi se pare că nu aveţi încredere în voi şi nici în viitorul vostru; totul e sumbru şi simţiţi că aveţi nevoie de mai multă energie pozitivă în viaţa voastră atunci citiţi Feng Shui în 10 lecţii simple.