Omul de lângă tine

"Omul de lângă tine" este rubrica în care vom descoperi împreună oamenii de lângă tine şi mine!

Artur Corcodel: „Trăiesc din momentele de inspiraţie”

Aşa cum ne-am obişinuit, în mediul online cunoaştem dacă nu zilnic, atunci săptămânal sau lunar câte o persoană necunoscută, dar care trezeşte interes prin ceva anume. Pe Artur Corcodel pentru prima dată l-am auzit la radio, atunci am decis să scriu despre acest tânăr ambiţios şi plin de inspiraţie. 

Nici nu-şi mai aminteşte în ce circumstanţe a început să cânte şi cum şi-a dat seama că muzica trăieşte în el. Îşi aminteşte doar că încă de mic făcea parte din capela corală şcolară, ca apoi să urmeze şi alte experienţe de acest gen. A făcut parte din ansamblul de cântece şi dansuri populare “Opincuţa”. Mai târziu, ajuns student la USM, Artur face parte din capela corală "Lira". Nu se opreşte aici, pentru că la cea dea doua facultate de “Arte Frumoase”, specialitate – Dirijat Coral, obţine licenţa în dirijor. Concomitent, face parte şi din capela corală “Academia” din cadrul Academiei de Ştiinta din Moldova. Şi asta nu e tot, lista continuă cu: “Pe lângă muzică am licenţă în contabilitate, sunt anu 2 la master “Audit şi Expertiza Financiară”(USM); sunt anul 3, frecvenţă redusă la drept “Drept Penal” şi sunt anul 1 la master “Limbi Moderne - Engleza/Franceza”. Cam atât…”

Licenţiat în Inginerie şi Producţie Sonoră
 Prin intermediul internetului a studiat mai profund ingeneria Sonoră, după ce a aplicat la Universitatea “Audio Institute of America” din America, unde s-a specializat în domeniul "Audio Engineering Music Production". Recent, Artur a obţinut diploma şi este licenţiat în Ingenerie şi Producţie Sonoră.

“Momente de inspiraţie” 
“Dacă sincer, nu mai ştiu de unde a apărut pasiunea faţă de muzică. De fapt, nu demult mi-am dat seama ca eu toată viaţa mea am fost parte a diferitor cercuri muzicale, ansambluri, capele corale… ceea ce spune ceva. Muzica e ceva ce îmi dă puteri!! Şi dacă pot face muzică, de ce să nu împărt ceea ce-mi place şi cu altii? Şi dacă cineva e de acord să-mi dea bani, pentru ce îmi place sa fac.. de ce nu?”

 Are propriile piese a căror muzică şi text sunt semnate de el. “Îmi place foarte mult să-mi fac muzica, pentru că îmi place mult să dau naştere muzicii pe care o aud în cap. De multe ori, îmi apare melodia în cap, mă gândesc asupra ei, adică încerc să o aud, să o înţeleg… mă duc în studio şi acolo îi dau viaţă, încerc în acelaşi timp să pun pe foaie şi versurile pentru că ele vin concomitant şi înregistrez. Recunosc că e un proces foarte diferit de fiecare dată. Prefer să scriu textul împreuna cu melodia, pentru că în momentul când îmi apare melodia în cap, aceasta vine împreuna cu cuvintele ei, care i se potrivesc perfect, aşa moment se mai numesc moment de inspiraţie. E timpul când raţiunea are rolul doar de ajutor, eu dau frâu liber creaţiei. Uneori se întâmplă că azi sa fac ceva, iar a doua zi să mă mir de ce am făcut. Rareori apelez la ajutorul cuiva, mai ales când e vorba despre piesele mele. Cred că nimeni nu ar putea reda mai bine ceea ce simt, decât eu singur!”, povesteşte Artur.

Dragostea inspiră…
“Cine mă inspiră? Hmmm, e foarte greu să raspund la întrebare… Inspiraţia vine pe neprins de veste !!! E adevarat că marea parte a inspiraţiei o am de la cea pe care am iubit-o de foarte mult timp şi pe care încă o mai iubesc. Uneori singur mă mir cât se poate de spus, atunci când simţi ce spui!!!”.

Am dat în lista de piese de pe youtube de piesa dedicată Stelei şi mi-am zis, asta cu siguranţă e iubirea lui Artur. Aşa fac adesea jurnaliştii, din curiozitate sau din dorinţa de a demasca. “Hehe.. cine e Stela? Stela e un personaj fictiv, îmi place foarte mult acest nume… nimic mai mult ! ”, îmi răspunde zâmbind.

“Vreau să fiu recunoscut ca un inginer de sunet foarte bune!”
Chiar dacă îşi publică în mediul online toate piesele, a fost invitat pe la emisuni radio şi tv, Artur spune că nu ştie să se promoveze şi probabil, nici nu vrea să devină vedetă. “Poate dacă m-aş concentra asupra promovării, mi-ar reuşi. Deocamdată, mă concentrez asupra creaţiei. Sunt conştient că mi-ar tebui cineva care să mă ajute cu promovarea. Cu atât mai mult că nu vreau să mă promovez ca un interpret, ci mai mult vreau să fiu recunoscut ca un inginer de sunet foarte şi foarte bun!!”, spune Artur.
“Am cântat prin foarte multe cluburi din Chişinău, la diverse concerte, la TV. De asemenea, am avut ocazia să cânt pe scenele din Polonia, Bulgaria, România, Macedonia, Italia, Ucraina, dar nu era legat de activitatea mea proprie, ci de ansamblu în care activam sau capelele corale…”

Bucuria de avea propriul studiou de înregistrări 
“Am propriul studio şi sunt mai bucuros ca oricând!!! E foarte frumos să realizezi ca poţi să faci muzica ta… E cam costisitor să ajungi să ai un studiou, pentru că tehnica buna e scumpă, dar în schimba calitatea răscumpără toate cheltuielile! Cu puţină răbdare şi îndrăzneală, poţi obţine orice!”

Fane şi realizări muzicale
“Care piesa e cea mai bună realizare? E buna întrebarea, dar din păcate nu chiar ştiu cum să răspund … doar nu poţi întreba vreun părinte care din copii săi îl iubeşte mai mult. Nu ştiu care e cea mai buna realizare. Toate îmi plac la fel de mult, aprecierea publicului însa s-a observant cel mai mult la piesele “Nu te pot uita; Ploaia; 1000 de ploi; Ca-ntr-o poveste.. “.

Îl întreb dacă are fane şi iarăşi zâmbeşte: “hihi SPER să am fane !!! dar nu ştiu…”

“În Moldova nu e deloc greu să te faci remarcat. E chiar foarte simplu! E o ţara mică, cu oameni foarte puţini, deja depinde de individ, cât de mult îşi doreşte să fie remarcat. Eu niciodata nu am alergat după glorie, pentru că  fac ce îmi place, fac ce simt… şi dacă le mai place şi altora, atunci mă închin lor până la pământ şi ma bucur foarte mult că mai e cineva care mă înţelege”

Cea mai nou piesă este "E ceva-ntre noi - Artur ft. Tanya", care deocamdată n-a fost lansată pentru că Artur îşi doreşte să facă şi-un videoclip pentru această piesă. Pe lângă asta, săptămâna aceasta vrea să finiseze lucrul asupra piesei "În fiecare zi" a cărui teaser îl puteţi audio aici. "Sunt într-un continuu proces de creaţie…", încheie Artur.
Celelate piese le puteţi audia aici.

Nebunia din versul Dianei Frumosu



umblu pe străzi cu alte ceruri
sub epidermă
şi caut viaţa
în tremurul Pacificului

"tăcerea din vid"

Scrie versuri din frageda copilărie, iar din 2008 a început  să scrie într-o nouă formulă care depăşea stadiul copilăriei. Din 2009 administrează blogul din-taceri.blogspot.com, unde îşi publică poemele şi textele. 
"Pe blog scriu o dată la 2-3 zile. Dacă nu e poezie, e jurnal. Dacă nu e jurnal, e despre cărţi. Sunt dependentă de el", spune Diana Frumosu. "Primul text pe care l-am scris a fost unul în rimă: „Rolul meu pe scena vieţii”, în care încercam să-mi descopăr anumite adevăruri cu privire la propria-mi existenţă", afirmă Diana. 

Sunt o ostatică pe viaţă,

Într-o lume numită Univers ?

Un firicel firav de aţă ?

Sau poate sunt un simplu vers? 
"Poemul e  o dezertare în gol. Construieşti, demolezi, ucizi, faci tot ce vrei. Dacă e să zic despre cantitate, am scris în jurul a două sute, dacă despre calitate, e mai dificil, pentru că pe zi ce trece, modul în care îmi apreciez textele în urma lecturii lor variază. Azi nu-mi mai plac textele pe care le-am scris doi ani în urmă, iar în primăvară s-ar putea să nu-mi mai placă ce scriu acum şi asta doar pentru că m-am obişnuit să vreau de fiecare dată tot mai mult. Gândirea mea evoluează şi diversitatea temelor creşte, se maturizează. Modul în care scriu, deci nu este unul stabil, ci se formează explorând forme noi", ne destăinuie Diana.

Este premianta mai multor concursuri din ţară şi de peste Prut.
"Nu e uşor să aleg, dar pentru că am stat zile întregi scriind aceleaşi pagini de câteva ori, decupând foi şi încercându-mi inspiraţia de pictoriţă, cel mai preţios premiu este cel obţinut în cadrul Concursului Republican de Cărţi Manuscrise organizat de Salonul Internaţional de carte pentru copii şi tineret în aprilie 2009. A fost primul meu premiu care m-a făcut să cred în mine şi să păşesc mult mai ferm decât o făceam de obicei", povesteşte Diana.
Primele poeme le-a publicat în 2009 în „Roua Stelară”. "Citisem la Centrul Academic Eminescu o poezie dedicată poetului, iar la fine s-a apropiat de mine un domn care mi-a spus că ar fi bine să scriu poezii fără a reproduce versuri din opera celui căruia îi dedic un text, când, de fapt, scopul meu a şi fost să creez un colaj cu rânduri din opera lui Eminescu împletite cu ale mele. Modul în care mi s-a adresat nu fusese tocmai cel mai frumos, de aceea, când am ieşit în stradă să traversez eram prea tulburată ca să mai aud ce se întâmplă. Venea troleibusul şi-am alergat să nu-l scap când în spatele meu un domn încerca să mă ajungă. Era domnul Dumitru Mircea, redactorul-şef de la „Roua Stelară”. Astfel, am trimis mai multe texte de ale mele spre publicare", adaugă Diana.

"La multe din concursurile la care am participat am cunoscut oameni care m-au susţinut, m-au invitat la diverse evenimente, mi-au publicat textele şi m-au încurajat. La Festivalul Internaţional de Poezie „Grigore Vieru” l-am cunoscut pe Nicolae Dabija, la Concursul de Cărţi Manuscrise am cunoscut-o pe Claudia Partole. O întâmplare plăcută a fost să-l cunosc şi pe poetul Mircea Bârsilă din România cu care, deşi am vorbit doar virtual, m-a ajutat să public în revista VERSUs/m, o revistă în paginile căreia nu mi-aş fi imaginat vreodată să ajung", spune cu mult entuziasm Diana Frumosu. 

Diana-între o lume reală şi ireală
"Realitatea uneori nu e cea mai potrivită sursă de inspiraţie. În poeme îmi reinventez lumea după propriu-mi plac. Prietena mea obişnuieşte să-mi zică că sunt nebună şi probabil aşa şi e. Îmi plac lucrurile anormale şi ideile neobişnuite. Când abia începeam să scriu, poeziile mele exprimau, în general, stare, acum însă, ceea ce scriu încadrează şi întâmplări, personaje exacte. Nu o veţi descoperi decât pe Diana şi lumea ei, nimic altceva", spune Diana.


Nebunia din versul Dianei
"Mamei şi celor care mă citesc pe blog le plac, pentru că mă înţeleg. Unii zic că sunt obsedată de moarte, alţii spun că o să-mi ies din minţi continuând aşa, dar mie-mi place. Prietenii şi mulţi dintre cei care mă cunosc mă încurajează chiar dacă uneori sunt mai dificilă. În clasa a 9-a, diriginta, care-mi era şi profesoară de română mi-a spus că nu-mi permite să merg la altă olimpiadă decât cea de română. Lecturile pe care mi le-a propus şi toate interpretările scrise în baza textelor poetice m-au adus aici", povesteşte Diana.


"Vreau un debut frumos"
"Cea mai reuşită lansare a unui volum de poezie e una pe care ai putea s-o obţii în cadrului unui concurs de poezie. Nu mă grăbesc. O carte de debut ar avea mai mult succes dacă ar fi un manuscris publicat din concurs, după care ai tot timpul înainte să-ţi publici cărţile de unul singur. Vreau un debut frumos", încheie Diana Frumosu.

Să nu iubeşti, femeie, poeţii




Să nu-i săruţi,
să nu-i laşi să stea lângă tine,
să nu dansezi, să nu bei şi să nu fumezi cu ei,
să nu le vorbeşti, să nu-i ajuţi,
să nu-i cauţi


Să nu faci dragoste cu ei
şi să nu te măriţi


Dacă îi laşi să intre în tine
când te dezbraci,
te cuibăreşti în penitenciar


Unii vor scrie despre carnea
şi pulpele tale


Alţii îţi vor divulga secretele
şi toate visele aiurite
de care ţi-e ruşine


Poeţii ca puii
îţi vor ciupi îndelung pieptul
până când vei fi un exponat poetic
şi toată viaţa din tine
se va scurge ca o apă de munte


Să nu-ţi fie milă de ei
şi să nu-i plângi, dar mai ales,
să nu ţi-i faci amanţi


S-ar putea ca într-o zi toată ţara
să citească ultimul poem scris de un henry X
şi în poemul acela să fii tu, anca Y


Femeie, să nu te culci în patul lor,
să nu-i iubeşti!


Napocel vânează şi se lasă vânat de basarabeni 


Napocel este pseodonimul sub care este cunoscut în mediul online din R.Moldova şi România. Blogger şi om de televiziune fiind, am solicitat părerea dlui. Filimon Alexandru Arthur în privinţa acestor două domenii care sunt într-o continuă ascensiune.

LIBERA: Activaţi la  postul de televiziuneTVR Cluj, mă întreb dacă urmăriţi  vreun canal media de la noi, fie tv, online sau radio? Şi dacă e aşa, la ce credeţi că mai are de muncit media din Moldova? Ce are de învăţat de la media din România şi viceversa?
Napocel: Din păcate operatorul la care sunt abonat (Romtelecom-"dolce interactiv" - iptv), nu retransmite canale tv din R.Moldova. Le-am cerut asta prin căsuţa de comunicare clienți dar mi-au răspuns că e nevoie de mai multe cereri din partea abonaților. În schimb de 2-3 ori pe săptămână "răsfoiesc" canalele tv online (Jurnal TV în special). Mă bucur că Jurnal TV are parteneriat cu TVR Cultural, directorul departamentului Film din cadrul Direcției Programe a Televiziunii Române: Cristi Tabără apărând săptămânal în cadrul emisiuni "Tabăra de idei" împreună cu invitați din R.Moldova. În emisiunea din 26 decembrie 2010, Cristian Tabără mărturisea că s-a gândit chiar să devină cetățean al Republicii Moldova. Edițiile emisiunii se pot viziona-n arhiva site-ului Jurnal TV la secțiunea: emisiuni-Tabăra cu idei. De asemenea și TVR Internațional difuzează emisiunea-n discuție. 

Ar fi frumos, m-a
ș bucura ca televiziunea publică din R.Moldova să-ncheie parteneriat cu televiziunea publică românească și chiar înființarea unui studio TVR la Chișinău sub unda CIRCOM (Asociația Televiziunilor Regionale din Europa). 

Anul acesta în luna mai, TVR a organizat la Timi
șoara întâlnirea anuală a CIRCOM în cadrul căreia s-au desfășurat workshopuri, cursuri de perfecţionare şi dezbateri pe teme presante pentru serviciile regionale de televiziune, cum ar fi: menţinerea standardelor de calitate de producţie în condiţiile bugetelor reduse, beneficiile coproducţiilor şi ale schimbului de programe, promovarea eficientă a programelor. Fiind pe acest stand, precizez că CIRCOM reuneşte 376 de staţii de televiziune regionale publice, din 38 de ţări. Printre obiectivele acesteia se numără dezvoltarea culturilor regionale şi schimbul de experienţă, idei şi producţii între membri, intensificarea formării profesionale a jurnaliştilor, recompensarea anuală a celor mai bune producţii regionale. Asociaţia datează din 1983, iar Televiziunea Română este membră din 1993.
Preşedinte al CIRCOM este Michael Lally (de la RTE – Radioteleviziunea publică din Irlanda), iar vicepreşedinte este Elena Spanily, Şef al Serviciului Relaţii Internaţionale din Televiziunea Română.

Anual, asociaţia organizează conferinţa "CIRCOM Regional", găzduită de un studio teritorial al unei reţele publice naţionale membre a CIRCOM, anul acesta mă repet, a fost rândul Televiziunii Române să organizeze, la Timişoara, acest eveniment. Sper să asistăm în viitorul apropiat la contacte mai dese 
și mai consistente în acest sens. Din câte știu, acum Radio România are emisiuni comune cu radioul public din R.Moldova. 

LIBERA: Sunteţi la rândul dv. şi blogger, ştiind că blogul a devenit o nouă sursă de informare, ce părere aveţi despre blogosfera din R.Moldova?
Napocel: Da, sunt blogher iar cu această ocazie-ți invit cititorii să poposească-n blogul meu NAPOBLOGHIA ( http://napobloghia.wordpress.com/ și în site-ul Clipe de Cluj ( http://www.clipedecluj.ro/author/napocel/ ) unde cu familia Csaba și Mirela PETE doi clujeni iubitori ca și mine ai Cetății Clujului așternem frumusețile orașului, descriem diversele evenimente ce se desfășoară știindu-se faptul că Cluj-Napoca are cea mai intensă activitate culturală dintre toate orașele României. În ambele site-uri mă semnez "Napocel". Mulţi basabreni mă cunosc după acest pseudonim. E o nouă sursă de informare chiar are formă de jurnalism și uite: în cazul nostru un instrument pentru interviu. În R.Moldova sunt bloguri frumoase, interesante, pline de viață, se-nmulțesc vâzând cu ochii. E foarte bine. Aici menționez si frumosul tău blog. 

LIBERA: Care e jurnalistul/ jurnaliştii din R.Moldova pe care îi apreciaţi şi care e motivul pentru care un jurnalist merită cu adevărat apreciat?
Napocel: La acest capitol pot să scriu cu plăcere un nume: Stela Popa. Motivele pot să spun. Pe lângă conținutul informațional verifcat din mai multe surse și echidistant, aprecierile se pot înmulți dacă jurnalistul se reliefează prin particularități stilistice vizibile, originale. 

LIBERA: Am observat că vânaţi online basarabeni, ba mai mult, cu mulţi din ei comunicaţi. Ce vă face să manifestaţi interes faţă de românii de peste Prut?
Napocel: He, he, he, ei nu e chiar așa: sunt "vânat" și eu cam în aceeași măsură în special de pe blog unde am afișat contul meu facebook. Consider că pentru un român din România e foarte normal să manifeste interes față de românii din R.Moldova pe fondul identității noastre comune.

LIBERA: Cu ce ar trebui să se mândrească românii din Republica Moldova?
Napocel: Românii din R.M. ar trebui să fie mândrii pentru bogata istorie, în special pentru faptul că n-am dispărut ca popor.

LIBERA: Cum vedeţi Chişinăul, R.Moldova şi cetăţenii acesteia?
Napocel: Chișinăul ar putea să insiste în a-și crea un brand așa cum și noi dorim să-l creăm în vedera devenirii Clujului în 2020 capitală cultural-europeană. Anul trecut în cadrul conferințelor CORSO s-a desfășurat evenimentul: „Brandingul de oraş al Clujului”, un eveniment - dezbatere publică moderat de Aneta Bogdan – MBA Chartered Marketer, Managing Partner, Brandient şi Cătălin Ştefănescu, jurnalist și nu-n ultimul rând, Emil Hurezeanu. De ce am menționat? Pentru că-n Chișinău la prețuri foarte bune te poți desfăta cu renumitele dulciuri "Bucuria" ori vinurile Cricova. Au apărut și aici dulciurile "Bucuria" dar la prețuri "de-ale noastre". Bucătăria seamănă mult cu cea românească, foarte gustoasă și foarte ieftină în schimb cazarea cam piperată-n prețuri. Oamenii i-am văzut, nițel stresați parcă și le dau dreptate, aș compara starea cu cea de aici imediat după 1990. Obiectivele turistice nu sunt bine definite din păcate și de asta sugeram ca și chișinăunenii să inițieze dezbateri publice în care să găsească brand-uri pentru oraș (produse, locații de vizitat). 

LIBERA: Încercaţi să creaţi o relaţie frumoasă cu basarabenii online, nu v-aţi gândit să vizitaţi vreodată R.Moldova?
Napocel: Ooo, am fost de multe ori începând din 1990 și până nu demult anul acesta. Nu doar online fiindcă aici studiază mii de basarabeni în facultățși licee, există aici chiar un grup de inițiativă basarabean iar anual "Festivalul Basarabia" a fost spijinit consistent de autoritățile locale, firme private și media. Anul acesta s-a desfășurat a opta ediție. Sunt 2 curse zilnice de autocar Cluj-Chișinău deci pot să spun că "basarabean" e la tot pasul aici.


Ion Prodan : Fotografia - un mincinos profesionist!

Primele tentative de a fotografia au fost în adolescenţa. Ion Prodan, de multe ori a renunţat, dar din 2009 este oficial fotograf. O perioadă îndelungată a realizat poze la comandă, iar acum are mai multe contracte cu ţări precum America, Canada, Franţa şi Rusia.

Şi-a făcut studiile la Facultatea de Arte Plastice şi Designer la Universitatea „Ion Creangă” şi crede că aceasta oarecum i-a influenţat alegerea de a deveni fotograf. Recunoaşte că n-a fost un student eminent, pentru că mereu era în conflict cu profesorii. „ La mai multe facultăţi există tendinţa de a se impune studentului opinia, stilul şi felul de gândire a profesorului, ceea ce cred că e oribil, mai ales pentru un artist”, afirmă Ion.

„Orice artist simte şi nu trebuie să i se impună anumite limite. Poţi să impui limite unui arhitect, dar şi el are libertatea de a crea. La fel cum nu are nimeni dreptul să îţi spună că ceea ce faci nu e bine, pentru că fiecare din noi vedem şi simţim lucrurile diferit. Aşa e şi în fotografie, prin intermediul ei îmi exprim un gând, sentiment, îl materializez şi astfel devine unul personalizat şi unic. Întrebarea e, cum poate cineva să-mi spună că gândul meu nu este redat corect?”, spune Ion Prodan.

„ Camera de fotografiat nu generează idei”
 
O perioadă îndelungată n-a fotografiat din lipsa utilajului şi a banilor necesari pentru procurarea acestuia. Recunoaşte că totuşi acum 5 ani era mult mai dificil şi mai costisitor să fii fotograf. „ Tehnica pe piaţă apare din ce în ce mai bună şi chiar dacă noi nu le putem ţine pasul, avem posibilitatea de a dispune de o cameră digitală.Personal am o cameră semi-proferională de câţiva ani şi sunt mulţumit de rezultat. Le-am adresat multor persoane întrebarea : „vă dau în mână cel mai scump aparat din lume, credeţi că asta vă face fotograf? Răspunsul este nu. Nu tehnica fotografiază, pentru că acesta este doar un instrument prin care fotograful îşi exteriorizează ideile”, ne destăinuie Ion.

„Nici chiar frecventarea unor cursuri de fotografie, nu-i poate face pe toţi fotografi, cum nici acele dimplome obţinute în urma studierii fotografiei. Fotografia, rezultatul unui efort, este cea care spune totul despre măiestria fotografului”, adaugă Ion Prodan.

”Fotografia - un mincinos profesionist!”

Actualmente face fotografii comerciale şi le vinde pe mai multe stocuri. A renunţat la fotografiile la comandă şi îşi doreşte să realizeze fotografii artistice. „Fotografia comercială o fac pentru că îmi aduce venit, dar dacă  aş avea un alt venit, să presupunem că  un amercian îmi donează un milion de dolari, atunci eu aş face doar fotografie artistică gratis”, spune Ion.

A studiat şi continuă să se perfecţioneze urmărind diverşi fotografi. „ Atunci când văd o poza şi aceasta îmi place, o analizez cu mare atenţie. Observ care sunt culorile, umbrele, luminile, unghiul, atmosfera, subiectul şi poziţia acestuia şi mesajul transmis de fotograf”, afirmă Ion Prodan.

„Uneori, de cât de frumoasă poate fi o femeie în poză depinde de măiestria fotografului. Personal am cunoscut fete pe internet care în poze erau superbe, însă în realitate arătau altfel. Şi-o declar cu sinceritate după experienţa pe care am avut-o căfotografia este un mincinos profesionist!”, ne destăinuie Ion.

“Fotografia nu e volanul unei maşini”

„Mi se pare oribil să faci poze doar pentru bani, cum de obicei se practică la noi pozele pentru nunţi. Asta pentru că fotografia nu e volanul unei maşini. Pentru că în cazul astă poţi fi un taxist şi parcurgi traseul Chişinău-Orhei. În cazul fotografiei, cum am mai spus, trebuie să reuşeşti să transmiţi un mesaj original care să placă, să capteze atenţie, să trezească interes”, afirmă Ion Prodan.

În prezent caută domnişoare pentru realizarea pozelor artistice, pentru că îşi doreşte să afişeze viziunea sa faţă de femei şi cum le vede el prin fotografie. Şi-ar dori să arate feminitatea şi gingăşia din femei, chiar dacă spune Ion că „femeile de azi nu sunt cele pe care aş vrea să le văd pentru că nu-mi place femeia agresivă, care stă la un colţ de stradă şi îşi fumează ţigara, imaginându-şi că fără ea pământul nu s-ar roti", încheie Ion.


Lucian Tănase: “Nepăsarea, indiferenţa sau lenea este cea care ne desparte să nu fim uniţi cu adevărat”

Am avut posibilitatea să-l cunoasc pe Lucian, acum câţiva ani pe unul din site-uri, cum se întâmplă de obicei, pentru că datorită net-ului lumea e mică, iar posibilităţile care ţi le oferă sunt nelimitate. De atunci până acum s-a schimbat doar un lucrul, palmaresul de realizări. Lucian a rămas cu aceeşi viziune şi dorinţă de a uni românii de pretutindeni, iar în curând vrea să lanseze un proiect întitulat SOS Basarabia.

Este absolventul colegiului “I.L.Caragiale” din Bucureşti, iar la moment este student anul III la Universitatea “Spiru Haret”, specializarea Drept şi Administraţie Publică. La fel are o experenţă în publicistică, activând mulţi ani la revista „Şapte Seri”. A participat activ în voluntariat, diverse proiecte de dezvoltare şi organizaţii. Motto-ul după care se ghidează este “În umblarea ta prin această lume vei influenţa direct sau indirect vieţile a cel puţin 10.000 de oameni. Întrebarea pe care ar trebui să ţi-o pui e: “cum îi voi influenţa?”

LIBERA: De ce de câţiva ani eşti alături de RM , chiar dacă nu fizic, dar cu sufletul, pentru că am observat ca scrii diverse articole legat de acest meleag şi în susţinerea tinerilor moldoveni?
Lucian Tănase: Sunt alături de toţi românii basarabeni din Moldova, pentru că avem o istorie şi un destin comun ce ne uneşte dincolo de orice timp şi spaţiu. Susţin tinerii din Moldova pentru că toţi au dreptul să fie liberi şi să spere la un viitor împreună cu România spre ceva mai bun, spre Uniunea Europeană.

LIBERA: Cât de des vii la Chişinău şi cu care scop, prilej şi cu ce impresii pleci acasă la Bucureşti?
Lucian Tănase: Vin deseori la Chişinău să-mi vizitez familia, soţia mea şi uneori la invitaţia unor prieteni din Moldova, cât şi a unor colegi de presa deasemenea. De fiecare dată când plec acasă la Bucureşti, mă uit în spate şi sper că într-o bună zi, toţi cetăţenii din Moldova să se considere cu mândrie români şi să nu le mai fie ruşine, că nu cumva alţi conaţionali din Modova să le zică ceva.

LIBERA: Ştiu că ai fost şi esti un tânăr foarte activ, te-ai implicat în diverse proiecte, ai fost ca voluntar în campanile sociale din România, de ce o faci şi pentru cine?
Lucian Tănase: O fac în primul rând pentru cei care au nevoie cel mai mult, şi în al doilea rând pentru împlinirea mea sufleteasca pe care o am după aceste campanii. Mă simt fericit că nu am irosit timpul şi am reuşit să fac ceva nu doar pentru mine.

LIBERA: Care sunt avantajele unui voluntar sau de ce un tânăr ar trebui să se implice în astfel de proiecte?
Lucian Tănase: Am să răspund printr-o frază semnificativă:” Voluntariatul este pasul spre dezvoltare, pasul care îţi poate schimba viaţa din nimic în tot”.

LIBERA: Pe blogul tău am observat că promovezi ideea unirii, chiar ca motto ai fraza : „Susţinem unirea românilor din lumea intreagă!” Chiar crezi că este posibilă această unire şi din partea cui ar trebui să vina această dorinţă, cine trebuie să fie cu iniţitiva?
Lucian Tănase: Unirea nu va fi înfăptuită niciodată de către politicieni, este o realitate. Noi, poporul român trebuie să o înfăptuim. Nu trebuie să o realizăm, deoarece ea a mai fost realizată, ci doar trebuie de înfăptuit din nou.

LIBERA: Tot de pe blogul tău am aflat că în curând vei lansa un site cu propriul nume domeniu , în care vei prezenta un nou concept online jurnalistic, care este conceptul acestui site? Şi de unde şi când a apărut această idee?
Lucian Tănase: Acest proiect s-a născut în urmă cu jumătate de an, atunci când piaţa media din Basarabia era în plină ascensiune. Am observat că multe dintre noutăţile jurnalistice nu au inclus în planul lor de dezvoltare şi aducerea noilor tehnologi media online de ordin modernistic. De ce nou? Deoarece vom fi un portal de ştiri care are ca destinaţie principală ca target de cititori atât românii din Serbia, Bulgaria, Ucraina, Ungaria, şi mai ales cei din Moldova. Printre noutăţile acestui concept va fi supportul HD video pe prima pagina cu video integrated, interfaţa specială Iphone/Android dacă accesezi site-ul de pe aceste dispozitive mobile precum şi de pe alte mobile cu acces la internet. Şi ultima noutate integrată de echipa noastra în urma cu 24 de ora a fost RSS Media în format 3D/HD, ce înseamna? Adica toate articolele ce vor conţine poze, video, muzică, slideshowuri etc, se vor putea abona printr-un buton special în josul paginii – RSS Media ca să primeasca ştirile. Deasemenea formatul 3D/HD se va putea accesa numai de pe pagina site-ului nostru. Un alt concept e faptul că vom avea o secţiune specială pentru toţi tinerii basarabeni şi nu numai, pentru cei care studiază în Romania, aici vorbesc şi despre cei din Serbia, Bulgaria, Ucraina, Ungaria, să cunoască zi de zi evenimentele ce se vor întampla în oraşul lor şi sperăm să extindem acest proiect pilot şi în Chişinau, Moldova.

LIBERA: Ai conceput acestă idee, proiect singur sau împreună cu cineva şi când este data oficială de lansare a noului proiect de ştiri SOS Basarabia?
Lucian Tănase: Ideea a fost concepută împreuna cu echipa de la Bucureşti. Data de lansare va fi pe 1 Iunie, de ziua copilului astfel dedicăm aceasta lansare lor, ei fiind viitorul nostru şi mândria noastră.

LIBERA: Să inteleg că tot cu ei vei continua sa munceşti pentru acest proiect?
Lucian Tănase: Da, cu echipa de la Bucureşti, care m-a ajutat mult să mă pot dezvolta într-un timp foarte scurt. De asemenea mulţumesc şi echipei tehnice de români din Serbia şi Chisinau, Moldova.

LIBERA: Care este scopul acestui site şi pentru cine este acesta? Pentru ca fiecare canal media îşi alege publicul ţintă, voi pentru care vreţi să munciţi şi să aduceţi produse mediatice adevărate?
Lucian Tănase: Informarea cu cele mai noi actualităţi de interes general, important şi monden către toţi românii din vecinatatea apropriată. Românii de pretutindeni, ei sunt target-ul nostru, ei merită să citească adevaratele ştiri.

LIBERA: Cine poate face parte din echipa site-ului şi poate participa nemijlocit la furnizarea informaţilor? Şi care sunt avantajele tinerilor de a se implica într-un astfel de proiect?
Lucian Tănase: Orice doritor poate deveni membru cu drepturi depline ale echipei noastre, indiferent de oraşul din care este, sau poate deveni colaborator daca nu are destul timp la dispozitie. Unul din avantaje este că vor reuşi să participe într-unul dintre cele mai promitatoare proiecte la nivel internaţional şi regional. Vor avea un cont de mail personalizat şi spaţiu nelimitat, un cont unde îţi vor putea publica articolele, opiniile sau editorialele şi deasemenea voe primi din partea noastra host gratuit cu spaţiu şi trafic nelimitat pentru blogul lor personalizat cu domeniul nostru sau vor putea chiar să îşi aducă propriul său domeniu şi vor putea să şi-l hostezize free la noi, iar beneficiile vor creşte în timp ce ei ne vor ajuta să creştem.

LIBERA: Crezi că veţi obţine succes?
Lucian Tănase: Da, prin muncă asidua şi dorinţă, vom obţine succesul dorit.

LIBERA: Ai vorbit cu moldovenii de peste Prut despre acest proiect? Ce părere au ei şi dacă ai observat receptivitate din partea lor ?
Lucian Tănase: Am vorbit cu românii basarabeni, dar cu „moldovenii” înca nu am făcut-o. Ei au o părere foarte bună şi-mi urează succes şi dorinţă de implicare. Am observat că exista la fel şi receptivitatea.

LIBERA: Care va fi formatul site-ului? Şi de ce SOS Basarabia? O dată ce ai spus că acest site nu va fi dedicat doar moldovenilor de peste Prut ci în general românilor de pretutindeni?
Lucian Tănase: Formatul site-ului va fi unul modernistic, având implementate cele mai noi tehnologi de presa pe care le-am precizat anterior la una din întrebarile tale. Axa principală va fi întotdeauna Bucurest-Chişinau, de aici porneşte adevaratele iniţiative pentru românii din alte zone, de aceea sperăm să consolidăm aceasta axa ca să ii putem ajuta pe romanii defavorizaţi din celalalte regiuni istorice româneşti.

LIBERA: Ştirile, editorialele, evenimentele care vor fi publicate pe site, vor fi întâi de toate verificate de o persoană responsabilă sau fiecare îşi ia dreptul şi riscurile de autor?
Lucian Tănase: Fiecare membru al echipei înainte să primească- dreptul de autor, va trece printr-un scurt training cu noi pentru a-l informa ca orice ştire trebuie verificată mereu din cel puţin 2 surse. Pe când colaboratorii care vor posta articole vor fi publicate numai după acceptul redacţiei, ceea ce va fi într-un scurt timp ăpublicarea acestora.

LIBERA: Cine işi ea dreptul de a apăra dreptul voluntarilor, în cazul in care apar probleme pe urma publicării unui material sau altul? Spun voluntariat pentru că aceştia nu vor avea avantajul de a fi remuneraţi cu bani pentru început.
Lucian Tănase: Precum am zis, fiecare material postat de la un voluntar/colaborator va fi verificat de unul din membrii echipei de redacţie de la Bucureşti. Noi vom încerca să facem un parteneriat cu câteva ONG-uri ca toţi voluntarii noştri să poată participa în mod gratuit la cursuri şi info sesion de media şi jurnalism pentru a avea o pregătire mai buna în redactarea materialelor.

LIBERA: Doritorii vor încheia vreun contract cu redactia ta? Sau pentru început nu e nici o restricţie?
Lucian Tănase: Doar membrii cu drepturi depline vor trebuie să-mi trimită în scris prin attachement pe mail o declaraţie pe propria răspundere că vor verifica de fiecare dată sursa unei ştiri şi nu o vor posta eronată sau trunchiată. Voluntarii nu vor semna nimic deoarece materialele lor vor fi verificate înainte de a le da acceptul.

LIBERA: Am înţeles că deja ai parteneri media, care vor fi beneficiile pentru aceşti în această colaborare?
Lucian Tănase: Aşa este, partenerii mei media sunt atenţi selectaţi, deşi tentaţia de a alege căt mai mult parteneri doar ca să ai vizitatori este o greşeală în fond, partenerii sunt aceia care te ajuta la greu şi se sprijnă reciproc în anumite proiecte.

LIBERA: Dacă încă nu dispui de parteneri media de la Chişinău, ai vrea să-i ai?
Lucian Tănase: Am deja parteneri media de la Chişinau şi voi avea şi din Serbia, şi Ungaria la fel si din România. Unul din partenerii media de la Chişinău este HotNews.md.

LIBERA: Până unde crezi că vei ajunge cu acest proiect? Este unicul pe care il ai în plan sau mai sunt?
Lucian Tănase: Destul de departe cât să-mi împlinesc visul de a fonda un mic trust de presa în slujba românilor de pretutideni. Nu e unicul, e doar începutul :)

LIBERA: Cu ce mesaj vii pentru tinerii care au toate şansele de a se implica în proiectul tău?
Lucian Tănase: Nepăsarea, indiferenţa sau lenea este cea care ne desparte să nu fim uniţi cu adevărat, alăturăte-ne şi schimbă în bine lucrurile, deoarece istoria nu te aşteaptă de doua ori!

LIBERA: Îţi mulţumesc mult pentru răbdare şi pentru timpul acordat. Îţi doresc ca proiectul SOS Basarabia să obţină anume succesele pe care ţi-l doreşti.
Lucian Tănase: Şi eu îţi mulţumesc pentru interesul dovedit faţă de acest proiect.


Stela Botez: „Muzica este sensul vieţii mele”

Tânără, optimistă, talentată şi plină de forţele de care are nevoie ca să lupte pentru succesul mult dorit. La cei 20 de ani are experienţa unei interprete începătoare, dar spune tare şi sigur că nu se opreşte aici. Crede că va reuşi să trecă peste bariera financiară şi va reuşi să cânte pe scenele mari alături de artişti renumiţi.

LIBERA: După şirul de premii şi concursuri la care ai participat îmi dau seamă că eşti o fată muncitoare şi foarte ambiţioasă, de unde acestă dragoste pentru muzică?

Stela Botez: Muzica este sensul vieţii mele şi tot ea îmi este profesie. Am fost crescută cu muzică, în familie cânta tatăl pe la petreceri când era flăcau, bunelul din partea mamei era foarte bun acordeonist din Ştefan Voda, iar bunica din partea tatălui cânta şi dansa foarte bine ca amatoare la şezătorile din sat şi eu acum am de la Dumnezeu acest har...

LIBERA: Îmi dau bine seamă că de mică îngânai piesele iubite prin casa, dar de la ce vârtă ai început să te ocupi serios cu muzica?
Stela Botez: Încă de când eram eleva la şcoala medie "Mihai Eminescu" din Cahul şi făceam paralel şcoala de arte pentru copii "Maria Cebotari" Cahul. Apoi am absolvit colegiul Industrial-Pedagogic din Cahul la secţia Arte, specialitatea Instruire Muzicala, paralel am lucrat la şcoala de arte ca profesoara de canto şi cor pentru copii (2007-2009) şi în prezent îmi fac studiile la Academia de Muzica Teatru şi Arte Plastice din Chişinău la catedra Canto Popular în anul I.

LIBERA: Ştiu că cânţi şi pe la nunţi, de la ce vârstă ai început? Şi ceea ce câştigi la nunţi e suficient pentru aţi îndeplini visul? 
Stela Botez: Am început de la vârsta de 16 ani. Pe departe, îmi ajunge doar să exist ca studentă la Chişinău şi să-mi asum cheltuielile necesare. Nu e suficient, iar pentru o cariera sănătoasa trebuiesc mulţi bani, eu doar fac incercări mici pentru ca şi buzunarul îmi e mic.

LIBERA: Părinţii te-au susţinut în ceea ce ai făcut şi faci?
Stela Botez: Da, desigur doar că de la ei am primit o susţinere mai mult morală decât una finaciară.

LIBERA: Ce stiluri de muzică cel mai des cânţi şi care crezi că-ţi reuşesc cel mai bine?
Stela Botez: Îmi place muzica populară, romanţa, adică muzica academică şi estrada, iar ceea ce cânt de fapt cel mai des şi îmi place mult este muzica populară.

LIBERA: Ai vreun interpret preferat şi dacă ai avea ocazia să colaborezi cu cineva cu cine ţi-ai dori?
Stela Botez: Sunt mai mulţi interpreţi, printre care Adriana Ochişanu, Natalia Proca, Natalia Barbu, Natalia Gordienco, C. Aguilera, W. Houston, Il Divo, Ana Maria Stoican şi mulţi alţii. Aş vrea să colaborez cu Andra Mihai şi Ion Paladi.

LIBERA: Ştiu că ai participat începând cu anul 2002 la o mulţime de concursuri, care sunt cele mai de succes şi ce locuri ai obţinut?
Stela Botez: Pentru mine toate sunt importante, cum ai spus începând cu anul 2002 şi până în prezent, la majoritatea am luat premiul mare. Cel mai recent fiind jocurile delfice, categoria canto popular, Chişinău 2010 unde am luat medalia de argint.

LIBERA: Din toate aceste concursuri, care este cel mai apropae de sufletul tău şi care poate ţi-a adus cel mai mult succes?
Stela Botez: Cel din 2006 din Bulgaria cu premiul mare, datorită acestui concurs am devenit cunoscută şi mi-a adus foarte mult succes.

LIBERA: Ştiu că ai lansat iarna trecuta 3 colinde, nu mai ai în plan să lansezi şi alte piese?
Stela Botez: Da, am de gând să lansez 2 piese la care lucrez la moment.

LIBERA: Ce stil sunt piesele şi despre ce sunt ele?
Stela Botez: Sunt în stilul meu preferat, popular. O piesă este depre dorul de casa păritească din satul natal, iar a doua este despre un bătrân şi o bătrinică care au un butoi de vin şi este o piesă ironică.

LIBERA: Crezi că ai obţinut ceea ce ti-ai dorit sau mai ai mult de muncit?
Stela Botez: Mai am foarte mult de lucru şi înca multe de realizat, sunt abia la început de drum.

LIBERA: Dar unde iţi doreşti să ajungi şi cât de greu crezi că îţi va fi?
Stela Botez: Îmi doresc să cânt mult pentru lume pe la concerte, pe scene mari, pe la petreceri, să am un repertoriu bogat de cintece frumoase autentice, dar pentru asta trebuiesc mulţi bani. Încă un vis de-al meu este să cânt în orchestra Lăutarii.

LIBERA: Eşti studenta anul I la Academia de Muzica Teatru şi Arte Plastice din Chişinău la catedra Canto Popular, cum te descurci şi dacă nu regreţi cumva de pasul făcut?
Stela Botez: Mă descurc. Îmi place tot, şi profesorii, şi obiectele pe care le învăţ, şi noii mei colegi, mi-am făcut multi cunoscuţi şi prieteni.

LIBERA: Şi acum spre sfârşit cu ce mesaj vii către tinerii ca tine care iubesc muzica, dar care întâlnesc aceeaşi barieră financiară ?
Stela Botez: Ce-i al vostru e pus deoparte, să nu piedeţi curajul şi să meargeţi tot înainte spre îndeplinirea visului!

LIBERA: Stela, eu îţi mulţumesc mult pentru timpul acorda şi iţi urez multa baftă pe drumul ales şi să fii tare în faţă oricăror greutăţi.
Stela Botez: Şi eu îţi mulţumesc!


Iurie Rusu: “Nici o tehnică de azi nu te poate transforma în fotograful de mâine”

Arta fotografiei nu este altceva decât o modalitate de a  ne înfrumuseţa viaţa, de a ne readuce în minte momente memorabile ale existenţei proprii, de a cunoaşte alte culturi şi popoare, de a vizualiza locuri de o rară frumuseţe.

Fotografia la fel este o pasiune care se poate transforma într-un job, la fel şi pentru intervievatul meu Iurie Rusu, fotografia a fost la început o pasiune, o pasiune care a apărut întâmplător pe când era student anul III la Universitateai de Stat „Ion Creangă” Facultateai de Arte Plastice şi Design şi anume studiile la această facultate i-a dat un imbold semnificativ în arta fotografiei. Acum este foarte fericit că datorită plictiselei şi curiozităţii a ajuns să iubescă atât de mult fotografia. 

Prima fotografie a făcut-o în stradă cu oamenii necunoscuţi cu un aparat de tip Nikon f3, care prindea ptaf de câţiva ani pe dulapul din camera sa şi fiind că visa la un digital performant nici nu şi-a închipui că are o  cameră digitală atât de bună în propria casă, în propria cameră. Chiar dacă tehnica avansează, Iurie nu ezită să mai facă poze cu camera uzat în comparaţie cu cele de pe piaţa contemporană, care  bate şi acum multe aparate digitale de clasă înaltă.

LIBERA: Iurie, cum a apărut această pasiune pentru fotografie?
Iurie Rusu: Pasiunea pentru fotografie a apărut întâmplător şi mai mult din plictiseală. Eram student anul III la Universitateai de Stat „Ion Creangă” Facultatea de Arte Plastice şi Design. Aveam de mai mult timp o cameră profesionistă, dar pe peliculă, prindea praf pe dulapul camerei mele şi nu-i dădeam importanţă pentru că visam la un digital simplu. Într-o zi am decis să încerc şi pe peliculă, dacă tot nu aveam digital şi nu se ştia când îmi voi realiza visul cu digitalul simplu. 

LIBERA: Cum a fost începutul şi de ce totuşi ai început cu ă cameră care prindea praf de mult timp prin casă?
Iurie Rusu:Curiozitatea, probabil, de a încerca ceva nou, ma făcut ca totuşi să i-au acea camera foto care la început îmi crea discomfort în era digitală mă simţeam incomod. Acum însă am o altă părere, o dată ce le-am încercat pe ambele, atât pe cel cu pelicul, cât şi pe cel digital. Cel cu peliculă îmi place mai mult, deoarece are culori mult mai calde, mai moi, practic nu mai este nevoie ca poza să fie prelucrată este destul de bună dacă o tragi la parametrii tehnicii corecte. Pe digital însă culorile sunt mai reci, de aceea mereu este nevoie de intervenţie unor programe cum este photoshop.

LIBERA: Ce sau pe cine ai pozat pentru prima dată?
Iurie Rusu: Prima dată am pozat oamenii. Am ieşit în stradă şi am început să pozez necunoscuţii. Şi în prezent mai am astfel de preferinţe şi ori de câte ori am ocazi o fac cu plăcere.

LIBERA: Ce preferi mai mult să pozezi oamenii sau natura?
Iurie Rusu: Iubesc oamenii, îmi este apropiat acest subiect, cât şi natura la fel nu-mi este una străină, pentru că o ador şi mai mult ador ieşirile în aer liber.

LIBERA: Până acum ai participat la concursuri?
Iurie Rusu: Am participat la două concursuri organizate de clubul foto.md, concursul „Romanţă orăşănească” şi concursul „foto sunete”. La alte concursuri nu am participat, până când, dar sper pe viitor dacă voi avea timp să particip la mai multe, pentru că e ceva interesant şi doar acolo real poţi să vezi o apreciere adecvată. Lucrările se postează în anonimat şi votanţii nu cunosc cine e autorul lucrării până în ziua concursului propriu-zis.

LIBERA: Ai luat ceva primii? Locuri?
Iurie Rusu: Da, am luat locul 2 la concursul „Romanţă orăşănească” şi locul 4 la concursul „foto sunete”

LIBERA: Consideri că ai deja o carieră frumoasă sau mai ai de muncit?
Iurie Rusu: Sincer nu mă consider carierist, mai am multe lucruri pe care trebuie să le descoper în arta fotografiei, e ceva legat de nişte chestii adiţionale de care am nevoie şi care mă învaţă cum să lucrez. E ca şi cum un pictor şi-ar cumpăra nişte pensule noi şi experimentând învaţă să lucreze cu ele.

LIBERA: Te-a impresionat vreun fotograf din tară? De peste hotare?
Iurie Rusu:Nu idolatrizez pe nimeni, nu am nici un favorit, nici din ţară, cât nici de peste hotare. În ceea ce am făcut până acum am folosit doar cunoştinţele de la facultatea unde am studiat, acolo am înţeles ce e arta cu adevărat. Lucrările mele mă trădează prntru că sunt un simplist „înflăcărat”. Subiectele mele sunt reflectate în cel mai simplu mod, dar nu uit că cadrul trebuie luat corect compoziţional cât şi tehnic. Uneori putem să ne abatem de la temă, cum mai glumesc artiştii „în artă nu există reguli” dar pentru asta mai întâi trebuie să demonstrăm că putem face şi după regulele artei.

LIBERA: Pentru ca să facă nişte poze bune ce trebuie să aibă un bun fotograf sau un începător?
Iurie Rusu: În primul rând trebuie să aibă o cameră de fotografiat, nu contează pentru început calitatea acesteia, pentru că se pot face şi cu ele poze bune. Chiar pe site-ul meu am o fotografie realizată cu un aparat simplu. Evident, dacă se doreşte o cucerire mai intensivă a fotografiei, trebuie de început de studiat şi photoshop-ul.

LIBERA: Nu ai încercat încă să înveţi pe nimeni regulele acestei arte?
Iurie Rusu: Ba da.Am fost intructor în arta fotografiei. Chiar îmi stabilisem şi nişte etape pe care trebuie să le trec împreună cu studenţii mei. De toate erau 3 etape, durată de 1 lună şi jumătate,  2 ori pe săptămână. Prima etapă constituia studierea aparatului şi tehnicile de fotografiat. A doua etapă era plainer, fotografierea modelului, două şedinţe cu modele diferite, fotografia nocturnă, peisajul urban şi fotografia de gen. A treia etapă- prelucrarea. Le demonstram studenţilor clişeie de prelucrare care le prindea bine pentru dezvoltarea pe plan profesional.

LIBERA: Ar trebui cumva ca acest începător fotograf să aibă un talent, o imaginaţie bogată sau tehnica de azi întrece orice limite?
Iurie Rusu:Tehnica nu face nimic, ea e doar un instrument de dirijare. Ideiile şi planul realizării îi aparţine doar fotografului. Poţi avea cel mai performant aparat, dar dacă nu este imaginaţi şi nu sunt cunoştinţele de bază şi regulile din compoziţie, atunci tehnica nu îi poate ajuta cu nimic.

LIBERA: Tu îmbini job-ul cu pasiunea, dacă ar fi să dai un sfat celor pasionaţi de fotografie ce le-ai spune, se merită sau nu? Fotografia poate fi o sursă de existenţă în RM?
Iurie Rusu: Voi fi sincer! Fotografia este un hobby destul de scump, bani din ea se face mai greu, astfel poate crea „găuri serioase” în bugetul familiei. Tehnica e foarte scumpă, iar fiecare fotograf e bucuros să-şi vadă investiţia întoarsă. Să investeşti la infinit în pasiune nu ştiu cât e de rezonabil, dar mă rog, fiecare cu capriciile sale. Acum ce priveşte fotografia ca sursă de existenţă – aici fiecare e cu drumul său. Doar o experienţă serioasă poate aduce clienţi reali. Personal mi-a fost greu la început până am început să fac bani din fotografie, acum nu mă plâng e ok cu ajutorul lui Dumnezeu mergem înainte.

LIBERA: Ce planuri ai de viitor?
Iurie Rusu: Sincer nu-mi fac planuri fiind că nu cred în ele, mă strădui să trăiesc cu ziua de azi şi să mă mulţumesc cu momentul petrecut.

LIBERA: Vei rămâne totuşi la fotografie sau ai vrea să încerci şi altceva?
Iurie Rusu: Aşa cum viitorul are semne de instabilitate e de dorit să nu ne relaxăm prea tare şi cred că orice alt domeniu pe lânga cel de bază este salutabil.

LIBERA: Ar fi unul deja stabilit?
Iurie Rusu: E legat de domeniul tehnologiilor informaţionale. Acest domeniu a fost foarte important pentru mine înainte de a descoperi fotografia. Au fost timpuri când le combinam, acum însă fotografia a câştigat aproape tot terenul. Mi-aş mai dori să învăţ câte ceva despre ţara noastră şi anume ceva legat de pământ, de culturile care se sădesc. M-ar interesa şi cred că în viitorul apropiat aşa va fi, o emigrare de la oraş la sat.

LIBERA: Îţi mulţumesc mult pentru timpul acordat şi pentru micile secrete destăinute fără teamă. Îţi urez multă baftă în arta fotografiei şi fie ca dorinţa de a locui pe meleagurile unui sat frumos să ţi se îndeplinească.
Iurie Rusu: Şi eu iţi mulţumesc îţi urez baftă în viitoarea carieră de jurnalistă.

Pentru a vizualiza lucrările lui Iurie Rusu puteţi accesa site-ul www.rusuiurie.com

INTERVIU CU CRINA POPESCU


Ea este copilul creaţiei sau mama unor poeme care îţi umple sufletul cu o "tristeţe plină de lumină". Ea este Crina Popescu, tânăra care a reuşit să impresioneze iubitorii de poezie prin "Gânduri din gânduri" şi "Glontele de aur".


N-am putut să n-o am ca invitată pe Crina Popescu, cea care prin acţiunile ei trecute şi prezente ne şopteşte că viitorul ei va fi unul glorios şi  aurit cu gânduri, sentimente şi trăiri exprimate sincer prin poezie.


Vizionare plăcută!


INTERVIU:

Primul interviu este cu o studentă a Facultăţii de Limbi Străine şi Ştiinţe ale Comunicării, specialitate Jurnalism şi Comunicare Publică (ULIM), Natalia Screlea.


A fost o nouă  provocare organizată de mine şi colega mea de facultate, Ariadna Ursachi. Am mers la această discuţie nepregătită, fară întrebări schiţate pe foiţe, aşa cum se face şi ar fi trebuit s-o fac şi eu. Dar ne învăţăm din greşeli. Am avut o simplă discuţie cu Natalia, pentru că o cunosc deja de mai mult timp şi asta oarecum m-a avantajat. Despre ce am discutat, urmăriţi în următoarele două materiale video.


Vă dorim vizionare plăcută!



Natalia Screlea este autoarea acestui filmuleţ.



Îi mulţumesc mult, Ariadnei Ursachi pentru imagini şi montaj!

5 comentarii:

Me spunea...

Bravo! Chiar daca ai fost fara o lista de intrebari pregatite totusi te-ai descurcat foarte bine , Felicitari si succese in continuare.

viky spunea...

Merci!

Ignat Elena spunea...

foarte frumos,bravoooo!Bafta in continuare Victorita

viky spunea...

Mulţumesc, Elena!

Ignat Elena spunea...

cu placere!