POEME


Amurg

de Victoria Ungureanu
Timpuri ne despart de fericire,
Un amurg ce e trecător,
Un vânt ce culege cuvinte,
Şi dimineaţi de rouă mângâiate...
***
Ne unesc clipe trăite în trecuturi purpurii,
Câlcând pe lacrimi de argint,
Se dezgoleşte adevărul dintre noi,
Şi-apare teama de a fi în doi.
***
Se plimbă amurguri singuratice prin suflet,
În căutări de răsărituri,
Îmi zâmbeşte o amintire,
Ce a fost scrisă în trecuturi pline de trecere.
***

aDOR!



de Victoria Ungureanu

aDORM! cu prima literă în alfabet!
Ţinând nopţile  sub perna sa!
Departe de A-ul ce s-a Rătăcit!
Vreau să-i ia vântul rămăşiţele! 
                     (())
aLUNG! A-urile din trecuturi!
Strecurând în prezent o Amintire!
Le simt prezenţa în prezent!
Zădarnic chem un viitor fără dezAstre!
                     (()) 
aPRIND! un atl A pe holulurile inimii!
Inundând camerele sufletului cu Fumuri!
Aştern pe chip un zâmbet!
Ignorând începuturile primei litere!
                    (())
aDOR! încercările de ieri!
Uitând ce va fi  mâine!
Înot spre DORuri Azurii!
Cucerind A-urile dragostei mele!

  În mine se naşte o altă femeie,
Ce cântă iubirea ce are scânteie.
În mine mai creşte înca o alee,
Se scutura frunza şi am o plăcere.
În mine-nfloresc flori de rozacee,
Speranţa de mâine are putere.
În mine renaşte o altă femeie,
Iubind nimicul ce nimicuri oferă...

                 ¤¤¤

Te aștept să vii











Te aștept să vii,
Când vrei să vii tu.
Aștept și-aștepți și tu
Să înceteze ploile cu miros de toamnă,
Să-nmugurească și toamna, și iarna
Așteptarea noastră,
Atracția,
Privirea,
Dragostea!
Să creștem în doi pomul IUBIRE!

Cresc în singurătate pomul SPERANȚĂ!
Te-ntâlnesc,
Te regăsesc la fel de...
Suficient de...
Numai bun de iubit!

Te aștept să vii,
Când simți  și vrei tu.
Te aștept și vreau să vii,
Să vii, când mă iubești,
Să vii, când te voi iubi...

PE+R+LA


de Victoria Ungureanu

Mergea cândva printre salcâmi,
Şi viaţa-i era enigmă,
Ruptă de realităţi 
Visa să fie iubită.
Mergea cândva printre străini,
O, amintire plină!
Sădea în mine bucurii
O, trasformare lină!
Mergea cândva printre ai ei,
Descoperi o perlă!
Vroia să o admire la nesfârşit,
Dar s-a vândut plăcerii!

 

 SUNT trecut, prezent, viitor

de Victoria Ungureanu
Nu ştiu culoarea fericirii din ochii tăi,
Şi n-am să ştiu vreodată.
Mi-am promis că pot uita,
Dar şi-aceste cuvinte despre tine sînt.
Niciodată n-am să pot reîntoarce
Momentul ce n-a fost,
Niciodată n-am să uit 
Iubirea care iubirea n-a fost.
SUNT trecut.
Am scris cu cerneala lacrimilor mele
O scrisoare.
Am calculat nopţile de aşteptări
Şi-a pierit curajul să ţi-o mai trimit
Vroiam să vezi cine SUNT,
Să citeşti ...
Lacrimi.
Vise.
Speranţe.
Cenuşă e sentimentul ce-a fost.
SUNT prezent.
Mâine e viitorul în care nu mai eşti.
Nu pot destăinui ceea ce încă n-a fost
Şi spun...
SUNT viitor.

Sub umbrelă














de Victoria Ungureanu

Sub umbrelă mă plouă cu amintiri,
Sufletul îngheaţă şi varsă venin,
Inima bate-ntr-un ritm nebunesc,
Cântă vioara şi-ncep să iubesc.

În buzunare mi-am pus doar un gând,
Să-mi cumpăr curcubeul unei iubiri,
Să-mi cânte aş vrea de dor şi iubire,
Să mă audă şi-a mea veşnicie.

Urlă cu glas de femeie pierdută,
Instrumentul iubirii lasăt moştenire,
Strigă, şi-n templu îi este frică,
Luptă cu visul şi se vrea adormită.

Sub umbrelă mă plouă cu lacrimi,
Iubirea se plimbă pe străine meleaguri.
Tace în mine un cântec vioi,
Naşte iubirea şi dor, şi nevoi...

În lipsa ta


În lipsa-ţi intenţionată
Admir cum luna se sfâşie,
Nu vreau să şterg din jurnalul clipei,
Prima noastră eclipsă de lună.

În lipsa-ţi inventată,
Urmez drumul pe care-l voi picta,
Nu vreau să mă-nchin în faţa zeilor,
Cerşind iubirea celor sfinţi dintre sfinţi.





În lipsa-ţi fantomă,
Sculptez momente disperate,
Nu vreau să le ţin de urât
Şi nici ele n-o mai vreau.

În lipsa-ţi mofturoasă,
Iubesc iubirile ce vor cânta,
Nu vreau să-ţi povestesc ce va urma,
Totul e un început şi un sfârşit în inima mea! 

Am











de Victoria Ungureanu

Gânduri ne despart de viitor,
O clipă de ploie plină,
Un miez de noapte fără tine,
Asta am şi n-aş vrea să am acum!

Pictez ascunzişul amintirilor,
Le-ascund de lacrimile
Pline de venine...
Asta am şi n-aş vrea să am acum!

Sculptez şi cerul plânge,
Izvoarele cânt-o doină,
Visele dansează-mpreună,
Asta am şi n-aş vrea să am acum!

Călătorim în prezent,
Uitând ce-a fost ieri,
Tu naşti...
Oroarea-n sufletul meu,
Asta am şi n-aş vrea să am acum!

Tu ştii cum ploaiea spală gândurile,
Trecuturile...dezamăgirile,
Eu ştiu...
Nu vreau să-ţi cer nici un răsărit în schimb.
Asta am şi n-aş vrea să am acum!

Caut...













de Victoria Ungureanu

Caut comori şi le vreau cucerite,
De cuibul iubirii să fie ocrotite.
Caut diamantul sentimentelor mele,
Îl vreau dezmierdat de dulcea nemurire...
Caut uşi spre începuturi mai grele
Le vreau simtite de buzele mele.

Caut drumuri scăldate-n fericire,
Şi momente călcate de prima iubire.
Caut barca sentimentelor mele,
O vreau dusă de valul simţirii,
Evadând din trecuturi mai grele,
Zburdăm grăbiţi spre visele mele.

În căutarea  luminii din tine,
Dragostea-n versuri regăseşti-o.
Dezleagă nodul din tine,
Topeşte gheaţa din mine.
Căută măcar o amintire,
Şi naşte versuri pentru iubire.


Caut în neştire căutarea ta,
Trăind  sentimentul ce poate seca
Caut şi căutarea sfârşit nu are,
Acum ştiu adresa inimii tale!


Femeia din mine moare!















de Victoria Ungureanu

Sub o ploaie de cuvinte,
Vorbesc cu gânduri dezbrăcate
Nu te caut printre vise deşarte,
Căci te-am găsit...
Dar iubirea din mine moare!

Vrăjită de prima amintire,
Aştept privirea ta de ieri.
Nu te mai caut prin mulţime,
Căci te-am găsit...
Dar aşteptarea din mine moare!

Cucerită de tine am fost,
Iar tu nu ştii şi nici nu vrei.
Nu te mai caut printre ei,
Căci te-am găsit...
Dar fericirea din mine moare!

Sub ploaiea primei iubiri,
Am aflat că o ai pe alta.
Nu te mai caut printre bărbaţi,
Căci te-am găsit...
Dar femeia din mine moare!


Pomul iubirii


de Victoria Ungureanu

Creşte
în grădina mea un pom,
N-are fructe şi nu-i pot atinge crengile.
Creşte
lânga fereastra sufletului meu un pom,
N-are frunze şi nu-i pot descoperi rădăcinile.
Se înalţă azi,
se înalţă mâine
Şi-mi aduce primăveri în suflet,
Potoleşte vântul tristeţilor,
Arsurile trecutului,
Şi singurătăţile de mâine...
Creşte
în grădina mea un pom.
Îl ud zi de zi cu roua speranţei,
Îi cânt imnul iubirii
Îi şoptesc şi sper că m-aude
Pomul ce creşte-n a mea grădină!
Implor timpul să ţină cu mine,
Mă alint cu clipele când era cu mine,
Mă mint, mă mint că totul va fi bine,
Plâng cu lacrimi de iubire 
Pentru POMUL din a mea grădină.

În drum spre o casă pustie...


de Victoria Ungureanu

În drum spre o casă pustie,
Îmi caut şi eu adăpost,
Cerşind de la el o privire,
Aştept când vom fi doar în doi.


În drum spre  cocioaba uitării,
Îmi caut şi eu adăpost,
Legănându-mi uşor amintirea
Pe el îl iubesc îndelung.


În drum spre templul iubirii,
Îmi caut şi eu adăpost,
Dorindu-mi momentul slăvirii,
Sacrific o viaţă de om.

Alături de tine, IUBESC!


de Victoria Ungureanu

Sub cearşaf,
Lângă o lumânare ce arde,
Alături de tine,
TRĂIESC!

Printre umbre,
Sub pomul amintirilor noastre,
Alături de tine,
SIMT!

Tolăniţi pe câmpul iubirii,
Mângâiem clipa,
Alături de tine,
IUBESC!

Scufundaţi în apele lumii,
Desenăm trăirile noastră
Alături de tine,
PICTEZ!

Şoptim cu sinceritate naturii,
Ce vrem să facă din noi,
Alături de tine,
ÎNNEBUNESC!

Cântăm şi păstrăm cu sfinţenie,
Momentele zilei de ieri,
Alături de tine,
MĂ-NDRĂGOSTESC!

Lipiţi sub umbrele lunii,
Tu mă alinţi frumos,
Alături de tine,
Veşnic IUBESC!

NOI














de Victoria Ungureanu


Tu,
nu poţi veni căci nu găseşti cheia
Eu,
te-aştept, visând descuierea
Tu, 
nu ştii ce ne ascunde luna
Eu, 
nu vreau să ne despartă lumea
Tu,
te uiţi printre stele şi vezi ochi frumoşi printre ele
Eu,
datorită ţie cred în mistere 
Tu,
te pierzi printre zâmbete
Eu, 
sunt umbra ce n-are scânteie
Tu,
nu mă vezi căci nu exist
Eu,
te văd şi nu vreau să te mint
Tu,
nu ştii ce ascunde chipul din oglindă
Eu, 
vreau să-l descoper chiar de e magie
Tu,
pleci şi vii cu dragostea-n mână
Eu,
doar o port în suflet cu mine
Tu,
nu mă vezi din mulţime
Eu, 
nu-ndrăznesc să mă apropii de tine
Tu,
ai miresme în preajmă
Eu,
sunt orbită de fiinţa-ţi aparte

NOI,
sîntem păsări ce zboară
sîntem dragostea fără splendoare

NOI,
sîntem străinii ce pleacă
sîntem dragostea fără culoare

NOI,
sîntem străinii ce vin
sîntem dragostea ce cândva va străluci.

Ce face? Ce faci? Ce facem?




de Victoria Ungureanu

Ce face omul din cuvinte,
Atunci cand dragostea-i un fleaC?
Ce fac duşmanii din prieteni,
Atunci cand cineva i-a intristat?
Ce face un copil ce îşi aşteaptă,
Mama ce-a plecat cândva?
Atunci când copilăria-i trece
Şi uită cine a fost cândva.
Ce faci tu?
 Când amintirea doare,
Şi trecutul vrei să-l arzi?
Ce faci?
 Când lumea îţi pare,
O eroare ce fatal te-a înjunghiat?
Ce faci tu?
 Când vine primăvara,
Şi nu ştii a iubi?
Atunci când cineva te-ntreabă,
 Tu uiţi gura să o mai deschizi.
Ce facem?
 Când sub mască chipul ni se sufocă
Şi ne plimbăm pe drumuri fumurii?
Ce facem?
Când zâmbim,
Iar sufletul  e o fântână care seacă?
Ce facem?
Când nici ploaiea nu ne spală de păcate?
Iar aşteptarea-i cântecul ce ne adoarme?
Ce faci tu?
Azi, mâine?
Şi ce ai făcut ieri?
Eu vreau să desenăm împreună
Bucuria clipelor de apoi...


Stă Basarabia

de Victoria Ungureanu

Într-un colţ de lume
Stă Basarabia şi-şi plânge
Anii ce-au trecut,
Anii ce s-au irosit,
Anii despărţirilor…
Stă Basarabia şi-şi plânge
Copiii ce-au luptat pentru a ei nemurire
Copiii ce-au vrut să fie
Mamă şi fiică,
Tată şi fiu,
Frate şi soră,
Împreună pe plaiul numit
ROMÂNIE!
Stă Basarabia şi-şi plânge
Ziua UNIRII,
Ziua fericirii!
Zi în care se juca Hora Unirii.
Stă Basarabia într-o cutie
Şi se mai aud strigăte
Se mai aud copiii ce-şi ştiu trecutul,
Valoarea, tradiţiile poporului
Care a fost şi va fi
Unul cu sânge de ROMÂN!
Stă Basarabia cu mâinile legate
Şi-şi aşteaptă viteazul
Ce-o va dezlega,
Ce-o va despărţi de păgânii neamului românesc.
Tot ce-i românesc, românesc va rămâne
Şi graiul, şi cântecul, şi dansul
Şi poporul iubitor.
Vor trece ani, vom construi alte cărări…
Dar dragostea şi adevărul
Rămân legate de cuvântul sfânt
ROMÂNESC!

Se duc...

de Victoria Ungureanu

Se scurg, se duc uşor la vale
Pe un drum şi o cărare,
Se uită, şi-amintesc cu greu
De drumul pe care am mers şi eu.
Se privesc şi nu-şi zâmbesc
Se scurg şi nu se mai regăsesc.
Se pierd în fumul fumuriu
Şi surzit-au de la scrigătul meu viu,
Se duc uşor la vale
Doi oameni trişti pe o cărare.
Şi-ntrun colţ de stâncă
Le aşteaptă şi pe ei o şmârdă!

Peste drum

de Victoria Ungureanu

Peste drum
Stă un om al nimănui
Nu-mi zâmbeşte
Nu-i zâmbesc
Ne privinm în delung
Şi doar atât...


Peste râu
Stă un tânăr prea zglobiu
Nu mă vede
Nu m-aude
Eu il astept, el nu mă ştie
Tăcerea sa mă alintă.


Lânge mine
Stă un bărbat glorios
Nu m-ascultă
Nu-l interesez
În zadar am să mai sper...
Te ador, om cunoscut şi necunoscut
Al meu şi-al nimănui..


Anotimpul vieţii mele




De Victoria Ungureanu


Se topeşte iarna-n ochii tăi,
Se trezesc vulcanele,
Plâng izvoarele,
Cântă duios cicoarele.

Se trezeşte EA,
Dorinţa nebună de a te îmbrăţişa.
Înfloreşte sufletul
Naşte mirosuri şi se usucă.

Se cutremură gândul,
Inima.. trupul bătut de vânt,
Spălat de lacrimi
Şi dezmierdat de păgâni.

Ce faci anotimp rece, cald din mine?
Când vei rămâne în veci doar cu mine?
Când îmi vei surâde?
Când mă vei iubi aşa cum te pot eu iubi pe tine?

Bună şi ADIO,
Anotimpul vieţii mele!

Ce să cerşesc de la viaţă?

de Victoria Ungureanu

Ce să cerşesc de la viaţă?
Când viaţa nu cerşeşte nimic de la mine
Să-i spun c-o iubesc?
Să-i spun că-mi place s-o trăiesc?
Să-i spun că vreau mai mult de la ea
Şi ea să ceară mai multe de la mine?

Ce să cerşesc de la străinul
Ce vreau să-l cunosc?
Dacă trăim vieţi diferite,
Şi gustăm din lumi nimicite.
L-am descoperit ca o comoară
SUNT fiinţa invizivilă
N-avem şanse...
Ne desparte un râu otrăvitor.
SUNT femeie...
Nu pot clădi podul spre el
Iar el, nu-l va clădi niciodată spre mine....

Ceva în sufletu-mi pustiu


de Victoria Ungureanu

Ceva în sufletu-mi pustiu
Se naşte, mă distruge
Se uită cu ochi dulci
Nu vrea să mă sărute

Ceva în sufletu-mi pustiu
Arde, fierbe, plouă
Nu pot să-i refuz
Căci altfel piere

Ceva în sufletu-mi pustiu
Cântă, zbiară, plânge
Răguşit-am strigând după tine
Sentiment plin de putere

Ceva în sufletu-mi pustiu
Moare...
Nu vrei sa-mi cumperi barem o pastilă
Nu vrei să lecuieşti iubirile inventate de mine
Mor
Iubirile ce ieri s-au născut
Mor şi eu
Căci fără tine sunt un nimeni fără nimic pe acest drum!

Vise

de Victoria Ungureanu

Rătăciţi sunt oamenii acestei lumi,
Gânduri vândute, sentimente cumpărate
Şi inimi zdrobite...
O lume ce zilnic o descoper,
Lumea investitorilor exterini
Lumea mafiţilor interni
Lumea grăbiţilor
Lumea deştepţilor
Lumea glamuroşilor
Lumea zgârciţilor
Lumea nesimţiţilor
Lumea idealului
Lumea avarului
Lumea îndrăgostiţilor
Lumea ipocriţilor
Lumea frumoşilor
Lumea urâţilor
Lumea otrăvită de veninul dulce numit:
VISE!

Aproape-mi eşti



de Victoria Ungureanu

Aproape-mi eşti,
Departe-ţi sunt,
Furtuna ne desparte,
Despărţi-va în veci,
Femeia şi bărbatul.

Aproape-mi eşti,
Departe-ţi sunt,
O lume ne departe
Se vor uni doar doi nebuni
Prin dragoste curată.

Aproape-mi eşti,
Departe-ţi sunt,
O groapă ne aşteaptă
Şi un lucru sfânt,
O viaţa fără moarte.

Aproape-mi eşti,
Departe-ţi sunt,
Urăsc această noapte
Cu stele plângăcioase scrum
Şi-o lună dezbrăcată.

Aproape-mi eşti,
Departe-ţi sunt,
Totul ne uneşte.
Eşti paharul din care beau venin
Eşti bucuria vieţii.

Aproape-mi eşti,
Departe-ţi sunt,
Nici eu, nici tu,
Nu ne mai cunoştem,
Dar timpul se deşteaptă...

Aproape-ţi sunt,
Departe-mi eşti,
Nimic nu ne desparte.
Tăcerea noastră e un chin
Iar dragostea o carte.

Pustiu









de Victoria Ungureanu


Şi plouă iar,
Şi-mi spală geamul în zadar,
Căci nu-l mai admir cum îl admiram
S-au spălat toate amintirile ce erau.
Acum sunt plecată,
Sunt plecată-n pustiu
Singură şi cu un străin
E mut şi el ca mine
Şi doar vântul ne mai mângâie...
Nu ştim ce ne doare,
Nu ştim de ce-am plecat
Ştim doar că străinul e ceea ce am căutat.
Nu ne pierdem,
Nu ne certăm
Nu ne mai plângem pe ceea ce a fost ieri...
Pustiul ne e casa în care liberi suntem....

O gâză veninoasă

de Victoria Ungureanu

Dansează prin sufletu-mi obosit,
O gâză veninoasă.
O tot alung, o tot ignor,
O tot insult...
Şi tot se face ocupată, cu lucruri importante.
Îmi scotoceşte cele mai frumoase clipe,
Ce stau prăfuite în sufletu-mi iubitor de momente naive.
O urăsc, o ameninţ,
O tot lovesc cu cuvinte pline de sânge.
Ea, se face că n-o doare,
Mă lasă să cred,
Că ar face orice să mă vada mâine moartă,
Moartă de dorul nimenui!
EA, vrea să mai scotocească prin  sufletu-mi muritor
Şi plin de taine neînţelese.
Uitate aş vrea să fie clipele de dor,
Dar gâza nu vrea să mă abandoneze.
Îşi bate joc de mine,
Nenorocita!
O vreau moartă,
Pe acestă gâză ingânfată.
O vreau nenorocită,
Pe acestă gâză urâtă
Ce-mi zgârâie sufletu-mi cu cuvinte amare!
Îmi iubesc viaţa, gâză nenorocită
Nu mă las nicidecum de tine iubită.

Eşti

 Martie 2008

Eşti,
O dulce ciocolată,
Neagră, naturală, totodată amară.
Eşti,
Un trandafir cu spini,
Dar roşu...
Eşti,
Cald iarna, rece vara,
Cu vorbe dulci şi minunate.
Şi rece eşti...
Rece mă priveşti!
Mă tem de-a ta privire.

Eşti...
Lumânare,
Când nu-i lumină.
Apă,
Când e secetă.
Plapumă,
Când mi-e frig.
Glumă,
când mi-e trist.
Om,
Pe care aş vrea să-l urăsc!
Om,
Pe care îl mai iubesc!



Tăcerea

de Victoria Ungureanu


Trece soarele peste deal,
Şi mai cade-o stea.
Trece timpul în zadar,
Te mai caut iar.


Trecem-mi viaţa mea, iubite!
Şi mai vreau să opresc durerea.
Doar tăcere-n suflet am,
Lacrimile-s fericirea.

Trece EL...
Şi-aştept, să trec peste aceste tăceri.
Să-ncep să  pictez, iubite!                                            
Povestea dragostei de ieri.

Nu, nu vrei să-mi spui,
Să-mi dai barem un semn,
Sau să văd în ochii tăi
Mesajul ce-l aştept
Ah, ştii...

Ştii, şi totuşi taci într-una
Nu-s mută şi nici surdă...
Mă faci iubire,
Să vreau să le am pe amândouă!

Surdă aş vrea să fiu,
Să cred că mă strigi într-una.
Mută aş vrea să fiu,
Să simţi şi tu
Dorinţa de-auzi un simplu,
TE IUBESC!

Dragostea-i o bucurie în doi












Dragostea-i copilul ce creşte,
Savurând mirosuri de salcâm,
Aleargă pe câmpul ce n-are sfârşit.

Dragostea-i copilul ce creşte,
Răsădind amintiri prin gând,
Aşteptă să ploaie cu vise iubind.

Dragostea-i copilul ce creşte,
Unde iarba-i scăldată în rouă,
Şi inimile-n zile fără nouri.

Dragostea-i copilul ce creşte,
Scăldându-se în viitor,
Dragostea-i o bucurie în doi.


11 comentarii:

Cristina spunea...

Foarte reusit blog-ul

viky spunea...

Mersi mult pentru incurajare!

Eu-Tu spunea...

Din acea zi te numesti LIBERA, iar eu VISATORUL...

viky spunea...

Interesant! Cine esti visatorule?

Stefan spunea...

o mica greseala..

"O lume ne departe"
probabil..O lume ne desparte

viky spunea...

mulțumesc Ștefan

Elena Usurelu spunea...

Bravo,Victorita! Mi-au placut mult gindurile tale scrise, aici, in poeme.Mult noroc si BAFTA pe mai departe!

Victoria Ungureanu spunea...

Mulțumesc frumos!

imaginecontinua spunea...

Imi plac gandurile si poemele tale....

Victoria Ungureanu spunea...

Mulțumesc mult! Mă bucur!

Anonim spunea...

Frumoase poeme. Ciao :)